Читать онлайн книгу "O viata zbuciumata. Spovedania unei invatatoare"

O viata zbuciumata. Spovedania unei invatatoare
Vera Samson


Vera Samson, nascuta inВ satul Cascalia, raionul Causeni din Moldova. InВ viata ei aВ trecut prin multe cai zbuciumate, aВ trecut prin focul razboiului, necazurile foametei, aВ fost deportata cu parintii ei inВ Siberia; peste un timp anevoios aВ emigrat inВ Germania.





O viata zbuciumata

Spovedania unei invatatoare



Vera Samson




Lucrarea se consacrДѓ fiicei mele, Victoria

Învăţătorul?!…De ce m-am sacrificat acestei nobile profesii?!

Ce am gДѓsit eu Г®n inimile voastre copilДѓreЕџti?!



© Vera Samson, 2017



ISBNВ 978-5-4485-9216-4

Created with Ridero smart publishing system


“Învăţătorul este cel care dăruieşte fiecărui om, la pornirea lui în drumul spre lumină, primele elmente, călăuzindu-i paşii spre marele titlu de OM. El este acela care modelează materialul cel mai de preţ, COPILUL, tinzînd ca fiecare bloc de marmură brută să realizeze o fiinţă înzestrată cu cele mai frumoase trăsături, un om care să înmănuncheze calităţile morale cele mai înalte.”



В В В В Dumitru Salade

Cea mai mare bucurie pe care oВ avem noi, ca oameni ai Еџcolii, este aceea cДѓ avem Г®n jur COPII. Prin ei pricepem noul, ei ne ЕЈin la loc de cinste, ne oferДѓ iubirea, ori de cГ®te ori, prin zГ®mbetul lor, ei ne aduc informaЕЈii proaspete, Г®n ei gasim echilibrul.



Copiii cuminЕЈi sau neastГ®mpДѓraЕЈi, toЕЈi au nevoie de iubire, atenЕЈie Еџi tandreЕЈe. Copiii nu cer prea mult, dar insistДѓ sДѓ fim prezenЕЈi Г®n viaЕЈa lor, sДѓ le dДѓruim bucurie, sinceritate, bunДѓtatea sufletului uman.



Personalitatea Г®nvДѓЕЈДѓtorului este oВ configuraЕЈie cu lumini puternice, cДѓci, spre aВ conduce elevul acestor vremuri cДѓtre maturitate, este nevoie de multДѓ Г®nЕЈelepciune.



Cheia cu care Г®nvДѓЕЈДѓtorul deschide poarta succesului Г®n acЕЈiunea educaЕЈionalДѓ este gДѓsitДѓ atunci cГ®nd Г®nvДѓЕЈДѓtorul se regДѓseЕџte Г®n elevii sДѓi. Drumul cДѓtre success este Г®ncДѓ anevoios, necesitДѓ multДѓ rДѓbdare si pricepere, consumДѓ multДѓ energie Еџi are nevoie de dДѓruire de sine pas cu pas, strДѓbДѓtГ®nd, fДѓurind mereu personalitatea elevului, folosind tot arsenalul de metode si mijloace de care dispune.



UN INTERVIU CU CORESPONDENTA VALERIA DASCД‚L DE LA TELEVIZIUNEA MOLDOVENEASCД‚ DIN CHIЕћINД‚U



– După o convorbire cu dna Captari V.F. de la Ministerul de Învăţămînt Public din Chişinău, spre a realiza un reportaj literar, am onoarea de a conversa cu un pedagog cu o mare experienţă de muncă pedagogică pe tărîmul învăţământului public din Moldova.



– Doamna Vera, ştiu că aveţi un staj de 50 de ani de muncă în şcoală, este un timp foarte îndelungat. În Moldova avem puţini pedagogi cu o aşa înaltă experienţă de muncă pedagogică, ba chiar unii pedagogi, terminînd studiile pedagogice, caută să muncească în alte domenii, fug de şcoală. Arătaţi încă tînără, cînd aţi început studiile în domeniul pedagogiei?



– În viaţa mea a jucat un mare rol tatăl meu, Modiga Ion, care m-a făcut pedagog foarte devreme. O jumătate de veac din viaţa ce mi-a oferit-o Dumnezeu am dăruit-o educaţiei copiilor. Da, eu l-am urmat pe tatăl meu, ce s-a sacrificat şi el toată viaţa acestei nobile profesii.



– Interesant, dar la cîţi ani aţi venit la şcoala primară?



– La 6 ani. Interesant e că tatăl meu, fiind director de şcoală în satul natal Caşcalia, după ce am terminat şcoala primară, m-a facut să studiez la Şcoala Pedagogică



– Şi asta e foarte interesant, doar dumneavoastră eraţi încă o copiliţă.



– Tatăl meu avusese o însărcinare de a trimite pe unii elevi la Şcoala Pedagogică din oraşul Bender pentru pregătirea tinerelor cadre cu studii pedagogice. Şcoala Pedagogică din Bender era prima instituţie de învăţămînt public din Moldova după război.



– Şi aşa aţi izbutit să deveniţi studentă?



– Da, tatăl meu a încercat să pregătească pe unii tineri ce terminaseră cîndva 3—4 clase, pentru a le oferi şi lor un certificat de 7 clase. Republica Moldova avea o mare necesitate de cadre cu studii pedagogice. Spre regret, părinţii nu vroiau să-şi trimită odraslele departe de casă, fiindcă ei trebuiau să prelucreze pămîntul, să îngrijească de animale, ş.a. Pentru tatăl meu, ca director de şcoală, a fost o problemă trimiterea elevilor la Şcoala pedagogică. Totuşi, el a pregătit cîţiva tineri. Printre ei m-a prezentat şi pe mine la Şcoala Pedagogică din Bender. Iată aşa am devenit studentă.



– V-a fost greu să studiaţi?



– Extraordinar de greu. După război bîntuia o grea foamete, după o secetă nedumnezeiască. Materialul de predare în Şcoala Pedagogică, de obicei cu un program de 4 ani, fusese constrîns în 3 ani de studiu pentru necesitatea pregătirii tinerelor cadre. Profesorii erau trimişi din Rusia, mai multe obiecte se predau în limba rusă, de care noi, moldovenii, nici nu auziserăm. Desigur că era foarte greu. Dar ce condiţii de trai aveam noi primii studenţi?! Nişte nare, pe care dormeam, construite în grabă din scînduri necioplite cu ploşniţe de diferite soiuri, ne îndestulau. Clădirea era distrusă după război, fără ferestre şi uşi. Erau uşi împletite din stuf. Dar…



– Ce v-a făcut să rămîneţi acolo în aşa grele condiţii?



– Vorba tatălui meu a fost sfîntă. El mi-a zis: “Tu vei deveni învăţătoare”. Dar poate că asta mi-a fost soarta mea, de a deveni pedagog.



– Aş vrea să vă întreb, cine v-a fost primul învăţător?



– Prima mea învăţătoare a fost domnişoara Diamanta, venită din România.



– Dar ştiu că primul Dvs. învăţător a fost şi tatăl, Modiga Ion.



– Da, el mi-a fost primul meu dascăl, el mi-a însufleţit dorinţa de a deveni învăţătoare, el mi-a făurit această cale în viaţă. Pe atunci profesia de învăţător era foarte prestigioasă şi respectată. În şcoala din Caşcalia numai el avea studii speciale pedagogice.



– Dar copiii Dvs., Victoria şi Sergiu, n-au avut dorinţa de a vă urma calea de pegdagog?



– Nu, ei ştiau cum mă chinuiam cu toate problemele mele: familia, munca pedagogică, studii prin corespondenţă, pregătirea către lecţii, mii şi mii de caiete de controlat, materiale illustrative confecţionate de mîna mea, nopţi nedormite.Toate acestea m-au costat extraordinar de mult. Pe lîngă toate acestea mă aflam ca membru de partid, aveam obligaţii politice şi de aceea trebuia să fiu mereu în avangardă. Dragostea de profesia mea m-a făcut să fiu un pedagog creator. Desigur, nu lauda sau medaliile, meritele în domeniul pedagogiei, nici pozele de pe tabla de onoare nu m-au satisfăcut. Să-mi văd rezultatele muncii depuse zi de zi, satisfacţia părinţilor şi respectul elevilor m-au interesat mereu. Deseori, întîlnindu-mă cu unii din ei, mă întrebau: “Doamnă Vera, nu mă cunoaşteţi, sînt elevul Dvs., vă mulţumesc pentru învăţătură, pentru bunătate şi răbdarea ce aţi avut-o cu mine, vă sărut mîna, care mi-a corectat milioane de greşeli.”



– Da, e o fericire să întîlneşti asemenea elevi bine educaţi. Dar cu ce vă ocupaţi acum? Am auzit că lucraţi la Ministerul Învăţămîntului.



– În viaţă mi-a fost dat să mă ocup cu diferite însărcinări în domeniul învăţămîntului.



– Sînteţi vioaie şi încă tînără!



– N-aş spune, am început să-mbătrînesc, am cam uitat că anii zboară, căci vremea în loc n-o poţi opri, mai trece o zi, încă o zi şi iar. Da, am început să-mbătrînesc, deşi cred că nu-s chiar aşa de bătrînă. Sînt încă energică şi aş vrea încă să fac multe, dar, uitîndu-mă în oglindă, îmi zic că sînt căruntă şi nu numai părul e cărunt, dar şi inima. Căci în viaţa totul este relativ, nu mai ştii ce se întîmplă mîine şi frunzele vieţii se îngălbenesc şi nu-i uşor deloc să spui cînd a venit şi rîndul tău. Îmbătrînesc şi-mi pare rău. Ieşind la odihna binecuvenită, nu mai zic că am ieşit la pensie, acesta este un cuvînt urît şi trist, voi avea mult timp liber. Voi putea să mă gîndesc la firul vieţii pentru a depăna şi a răscoli întocmai amănuntul ei, pentru a găsi izvorul nevoilor mele, pentru a face concluzii şi păreri.



– Şi atunci?



– Viaţa mea, ori e un vis, îmi zic. Aceşti mulţi, mulţi ani ce m-au adus la o severă proză.



– Şi ce vă doriţi D-voastră acum?



– Aş vrea iar anii tinereţii şi mintea mea de acum. Acum aş vrea să mă feresc de tot ce a fost uneori o amăgire. Acum aş şti să preţuiesc orice clipă de iubire, aşa cum spunea cîndva poetul. Da, azi ştiu ce înseamnă rostul vieţii, i-aş da povaţă inimii să nu mai zburde în neştire şi aş învăţa-o eu pe ea adevărata fericire.



– Tatăl dumneavoastră v-a fost ce-l îndrumător ce va dorit cel mai mult în viaţă.



– Tatăl meu, Modiga Ion, Dumnezeu să-l ierte, a vieţuit 96 de ani şi mereu ne dorea nouă, copiilor, să nu îmbătrînim. El mereu îşi cînta cîntecul lui preferat din vioara sa ce l-a însoţit toată viaţa.

“Bătrîneţe haine grele,
Ce n-aЕџ da sДѓ scap deВ ele,
Trec zilele trec ЕџiВ eu,
ГЋmbДѓtrГ®nesc Еџi-mi pareВ rДѓu.
C-aЕџa sГ®nt zilele mele, una bunДѓ zece rele,
Trec zilele trec Еџi eu Г®mbДѓtrГ®nesc Еџi-mi pareВ rДѓu,
Tinereţe haine scumpe, să le port, nu le-aş mai rupe.”

– Foarte frumos mi-aţi cîntat melodia tatălui dumneavoastră.



– Am avut o mare plăcere să conversez cu dumneavoastră, dar cred că au rămas multe şi multe nespuse. Vă mulţumesc din suflet pentru onoarea de a discuta cu Dumneavoastră.



– Da, doamna Valeria, am mult de povestit. Viaţa mea nu mi-a fost întotdeauna presurată cu flori.



– Azi e ziua cunoştinţelor, mîine se începe anul şcolar, sînteţi invitată la sărbătoarea primului sunet la Şcoala Nr. 25 unde aţi muncit ultimii ani de învăţămînt public, dar văd că şi azi sînteţi înconjurată de foşti elevi şi înconjurată cu o mulţime de buchete de flori.



– Asta mi-i bucuria, să întîlnesc foştii mei elevi.



– Doamnă Vera, voi realiza un reportaj televizat, ne mai vedem.



– Cred că nici eu nu mă opresc la această emisiune, am început să scriu o carte şi deschid prima pagină cu acest interviu.



– Cum veţi numi cartea?



– Nu m-am decis încă, dar cred că o să o numesc,,O viaţă zbuciumată, o biografie şi o soartă”. În sufletul meu rămîn copiii, ai mei şi ceilalţi, multe speranţe şi dragoste.




Caşcalia – Meleagul meu Natal


Mi-i drag Еџi scump meleagulВ meu,

Cu holdele de grГ®ne coapte,

MДѓ cheamДѓ cДѓrДѓruile mereu

Ећi mama mДѓ aЕџteaptДѓ-n poartДѓ

Unde nu m-aЕџ afla, port mereu Г®n suflet dorul Еџi dragosteaВ faЕЈДѓ de baЕџtinДѓ.


Aici mi-i baЕџtina Еџi aici mi-am petrecut copilДѓria. De ce baЕџtina Г®mi este aЕџa de scumpДѓ? ГЋmi aduc aminte de mirosul pГ®inii coapte Г®n cuptorul bДѓtrГ®nesc, pe podul cuptorului cu jДѓratec de ciocleji, fДѓrДѓ tДѓvale, ci pur Еџi simplu. Bunica aЕџeza pГ®inea pe foi de hrean sau pe foi de varzДѓ. Ce gustoasДѓ era! ГЋmi plДѓcea acea pГ®ine nu mai ce scoasДѓ din cuptor cu cojiЕЈa parcДѓ prДѓjitДѓ.



Meleagul meu natal e Еџi Moldova. Ea pare fi oВ statuie ridicatДѓ Г®n cinstea palmelor lui Dumnezeu care demult, la facerea lumii, au modelat aceste frumuseЕЈi menite sДѓ bucure ochiul, sДѓ mГ®ngГ®ie sufletul Еџi sДѓ-l facДѓ pe acest popor sДѓ fie mГ®ndru de plaiul natal.



BAЕћTINA mi-a fost mirosul de lapte sau chiЕџleag, aЕџa Г®i zicea bunica. Mama cocea pГ®ine gustoasДѓ, dar mie Г®mi pДѓrea cДѓ aВ bunicii este mai mirositoare. BaЕџtina Г®mi este prispa de lГ®ngДѓ casДѓ, cДѓrДѓruile printre spini Еџi cГ®nepДѓ pe unde alergam desculЕЈ Еџi mДѓ usturau picioarele.

Baştina este amintirea cînd treceam pe cărăruia spre bunica Mărioara şi mă lătrau cîinii mătuşii Mîica. Baştina îmi este gustul de mămăligă cu brînză de oi şi jumări…



Cu cuvintele lui Grigore Vieru aş zice: “Ador meleagul meu natal, iubesc eu casa părintească, Şi-n fiecare zi, mă uit mereu pe geam, Şi parc-o văd pe mama la fereastră.”






Parintii mei. Cascalia.В 1932



Toate acestea Г®mi Г®mplinesc sufletul, amintindu-mi copilДѓria. CopilДѓria mea n-a fost aЕџa de fericitДѓ ca aВ copiilor de astДѓzi, dar fericitДѓ Г®ntr-un fel anume Г®n sufletul meu copilДѓresc de odinioarДѓ. Dar timpul nemilos se duce Еџi nu poЕЈi Г®ntoarce nimic Г®napoi, rДѓmГ®i cu amintirile plДѓcute.

Deseori visez Еџi gustul pГ®inii, mirosul gliei arate cu plug de lemn, cДѓrДѓruia cu praf, ce-mi Г®ngropa picioarele goale Г®n el sau bolovanii de pe marginea drumului, salcГ®mul de la poartДѓ, Г®mbДѓtarea cu mirosul florilor de salcГ®m, florile garafilor gДѓlbui ce le sДѓdea mama Г®n grДѓdiniЕЈДѓ. Dar ce fricДѓ aveam de puntea ce mДѓ clДѓtina, puntea ce lega cele douДѓ maluri ale rГ®pii din mijlocul satului care ducea spre lelea DruЕЈa. OВ amintire dulce aduce plДѓcere sufletului meu de copil Еџi bucДѓЕЈica de pГ®ine Г®n casa lui Badea Hariton Еџi aВ lelei DruЕЈa.



Amintirile din copilДѓrie sГ®nt oВ operДѓ de maturitate cu experienЕЈa sufletului de astДѓzi. Desigur, baЕџtina cu blГ®ndele coline, cu pomi Г®nfloriЕЈi de primДѓvarДѓ ce-mi tulburau vraja ochilor, acela era visul farmecului Еџi cele negre retrДѓiri aВ gГ®ndurilor Еџi sentimentelor de astДѓzi. Pe vremuri, cГ®nd copiii nu aveau telefoane mobile Еџi nu erau dependenЕЈi de calculator sau tehnologie, viaЕЈa lor avea alt sens.



AВ trecut prea mult de atunci, deЕџi amintirile sГ®nt mai vii ca oricГ®nd Г®n sufletulВ meu.

Deseori adulţii şi-ar zice: “Copilărie, dulce copilărie unde eşti?” cu dealul verde cînd zburdam cu aripi de înger… Da, copilăria este o lume fermecată, duioasă, dulce. Copilăria e soarele dimineţii ce îţi dă o rază caldă tot restul vieţii, dar e foarte trist cînd ea trece fulgerător. Copilăria este vîrstă la care sîntem cel mai aproape de Dumnezeu şi de toate tainele existenţei, în ea plîngem şi rîdem, ne supărăm şi iertăm. Dacă vor citi copiii de astăzi vieţile noastre din copilărie, poate vor spune că am dus o viaţă grea, dar eu eram fericită cu ceea ce aveam pe acele timpuri într-adevăr grele.




PДѓrinЕЈiiВ mei


CГ®nd Г®nfloreau copacii Еџi mirosul florilor rДѓspГ®ndeau aroma plДѓcutДѓ de primДѓvarДѓ, la 4В martie, pДѓrinЕЈii mei mi-au dat viaЕЈa dДѓruitДѓ de Dumnezeu. De aici Г®ncepe tДѓrГ®mul magic al copilДѓriei Г®n sДѓtucul CaЕџcalia, raionul CДѓuЕџeni din Moldova, Г®ntr-o familie de slujbaЕџi.



TATĂL MEU, MODIGA ION, român de origine a fost venit din judeţul Vaslui, satul Ţuţcani, România. Aici şi-a format familia şi a rămas pentru totdeauna. Mama mea, Marioara, era dintr-o familie de Ţîbîrneni din satul Caşcalia, o familie foarte înrudită, în familie creşteau 7 copii. Dar mama a fost luată “de suflet” de un frate de al tatălui ei, Ţîbîrnă Timofei şi teotea Domnica. Copilăria mea se regăseşte mai mult în poala bunicii mele Domnica pe care de abia o ţin minte şi ea mereu îmi cînta cîntecul de leagăn. Fiind mai mărişoară, tot o întrebam pe mama de unde, totuşi, m-a luat pe mine. Cu glasul greu de griji, mi-a zis: “Te-am plămădit în trup, copila mea, precum albina plămădeşte mierea. Ţi-am aşternut în leagăn trandafiri crescuţi în nopţi de umbre şi lumini, în veghea mea de chin îngreunată te-am mîngîiat cu a genelor mişcări şi te-am scăldat în calde revărsări de dragoste adîncă şi curată, căci tu-mi eşti dulce ca mierea, frumoasă ca un trandafir şi gingaşă la mîngîiere. Şi lacrima-mi căzuse pe al tău obrăjor, fiindcă nu ştiu ce soartă te aşteaptă. După mulţi ani tot mă plîngeai că nu am avut noroc în viaţă. Ştiam că nu mai eşti a mea şi eu rămîn ca un stînjinel bătut de nea pe care nici o rază nu-1 învie.”



Mama – ce cuvînt înălţător – primul nostru cuvînt. Ce sentiment de dragoste ne învăluie sufletul şi un chip sfînt ne apare în faţa ochilor atunci cînd îl rostim. Bine o cînta pe mama scriitorul G.Vieru: “o fire blîndă, femeie muncită, izvorul tuturor fiinţelor este mama, fiindcă ea ne-a dat viaţa. Mama ştia pe de rost o poezie cu numele “Şapte pui şi o biată mamă”. Cu durere în suflet povestea cum pasărea mamă îşi hrănea puişorii ce o aşteptau cu gurile căscate, ca mama să le pună în cioc un viermişor. Dar puii au crescut şi au uitat cine le-a adus vermişorii. Cînd s-a întors la puii ei cu hrana, găsise cuibul gol şi amuţit. Atunci ea a continuat să caute puişorii pînă i-a albit pana, pînă cînd, în cioc, seminţa a-ncolţit.



Ce Г®nseamnДѓ oВ mamДѓ? Ea este dragoste, iubire, sacrificiu, ajutor, prietenie, cДѓlДѓuzДѓ, sfДѓtuitor, corectitudine, sinceritate, sprijin Еџi ea toatДѓ viaЕЈa ne plГ®nge amarul.



Mama semДѓna cu bunica MДѓrioara, mereu cu un zГ®mbet de om bun Еџi lucire de Г®nЕЈelepciune la colЕЈul ochiului. Bunica MДѓrioara venea dintr-o familie de oameni Г®nstДѓriЕЈi din satul TДѓnДѓtari, raionul CДѓuЕџeni. Deseori ea ne povestea cum bunelul Ion ЕўГ®bГ®mДѓ aВ furat-o pe ea din satul TДѓnДѓtari Еџi aВ adus-o Г®n CaЕџcalia.



CopilДѓria e uЕџoarДѓ. Ce-i pasДѓ copilului cГ®nd mama Еџi tata se gГ®ndesc la neajunsurile Еџi nevoile vieЕЈii? Mai des mama n-avea din ce ne face mГ®ncДѓruri gustoase, ne lДѓsa oВ bucatДѓ de mДѓmДѓliguЕЈДѓ Еџi pleca Г®n cГ®mp de dimineaЕЈДѓ. Ca sДѓ cДѓpДѓtДѓm dulciuri, ne cДѓЕЈДѓram Г®n salcГ®mul de la poartДѓ Еџi cronЕЈДѓiam cu cel mai mare gust acei fragezi lДѓstari. Mai tГ®rziu, Г®n grДѓdinДѓ aveam sДѓdiЕЈi niЕџte pomi fructiferi Еџi, cГ®nd ni se lДѓsa oВ foame nemaipomenitДѓ, mГ®ncam fructele cele verzi Еџi amare, care ne curmau pГ®ntecele. Ећi ce mai pДѓЕЈeam, vai de noi! SДѓ vezi pe urmДѓ ce mai pГ®ntecДѓream. CГ®nd venea mama din cГ®mp ne gДѓsea adormiЕЈi, murdari Еџi vai de noi. ГЋn familie eram trei copii: GicДѓ, Nina Еџi eu, Veronica.

Biata mamДѓ, Dumnezeu s-o ierte, mult aВ mai muncit Еџi aВ suferit Г®n viaЕЈДѓ. Acum oВ privesc ca dintr-o mare Г®ndepДѓrtare de vis, ochii ei cДѓprui, umeziЕЈi deseori de oВ lacrimДѓ care putea fi semnul unei ascunse tristeЕЈi, erau umbriЕЈi de negrele gene stufoase Еџi sprГ®ncenele dese, pДѓrul Г®l avea prins lГ®ngДѓ urechile mici cu agrafe Еџi strГ®ns apoi intr-un coc mic. FaЕЈa era albДѓ Еџi trasДѓ Еџi fruntea Г®naltДѓ tДѓiatДѓ sever, cu buze pline. OВ tipicДѓ ЕЈДѓrancДѓ muncitoare cu palmele bДѓtДѓtorite de sapДѓ, hГ®rleЕЈ Еџi de coasДѓ. Mama cu iscusinЕЈДѓ putea face toate lucrurile femeieЕџti Еџi bДѓrbДѓteЕџti, deasemenea. Dis-de-dimineaЕЈДѓ ea aranja toate lucrurile gospodДѓreЕџti, dupДѓ care pleca Г®n cГ®mp. ГЋntorcГ®ndu-se de la munca Г®n cГ®mp, se apuca de alte treburi. PГ®nДѓ noaptea tГ®rziu dГ®rdГ®ia maЕџina de cusut. Se fДѓcu de nevoie Еџi croitoreasДѓ. Toate hДѓinuЕЈele noastre erau cusute de ea, Еџtia cum sДѓ combine diferite peticuЕЈe de materie sau Г®mpletea, torcea, croЕџeta. Totul Г®n casДѓ era pregДѓtit de mГ®inele ei truditoare. Din cele mai vechi haine mereu tДѓia lente de materie diferitДѓ cu care ЕЈesea ЕЈoliЕџoare de aЕџternut pe jos. Nu mai avea timp sДѓ vorbeascДѓ cu cumetrele, era mereu ocupatДѓ. Pentru aВ dovedi sДѓ faci toate lucrurile casnice, spunea ea, trebuie sДѓ faci cГ®te douДѓ-trei lucruri deodatДѓ, dar sДѓ le faci cu stДѓruinЕЈДѓ.



Casa bДѓtrГ®neascДѓ fusese ziditДѓ Г®ncДѓ de unchiul Timofei Г®n mijlocul grДѓdinei, era lipitДѓ cu lut, nu era pe atunci ciment. De aceea, mama mereu avea grijДѓ sДѓ Г®nnoiascДѓ faЕЈa casei. ГЋn fiecare varДѓ, da jos lutul ce s-a cojit Еџi lipea din nou cu lut Еџi baligДѓ de cal. De aceea ea strГ®ngea acest material de construcЕЈie Еџi-l pДѓstra, mereu avea de lipit. DupДѓ aceasta, ea vДѓruia frumos casa Еџi trДѓgea brГ®iele, aЕџa numea ea partea de jos aВ peretelui vopsitДѓ cu negru. Cu mare iscusinЕЈДѓ trДѓgea firul de aЕЈДѓ cu care fДѓcea brГ®iele la casДѓ. Pe atunci nu se gДѓseau vopsele sau erau foarte scumpe Еџi de aceea ea combina diferite feluri de plante pentru aВ vopsi uЕџorii sau Г®mprejurul ferestrelor.



Deasupra foişoarelor verzi, ca o streşină, crescuse bogată o viţă de vie cu struguri cu boabe mari, negri-albăstrii, răspîndind un miros dulce-acrişor. Toamna, cînd adia vîntul, casa întreagă plutea în beţia parfumată a ciorchinilor mereu sănătoşi, pătînd sîngeriu tencuiala de lut a casei. Frumos îngrijită era şi bucătăria de vară cu ferestrele ascunse de ciorchinii de poamă albă, văruită toată în albul varului curat. În mijlocul ei – o masă lungă şi butucănoasă de lemn de stejar, închipuită din bardă, peste care spînzura necontenit, pînă la podele, o faţă de masă, brodată pe margini cu rîuri roşii. Şase scaune ocoleau masa. Pe perete în colţ era atîrnată o iconiţă cu Maica Domnului. Prin ogradă, mama stropea cu apă praful şi mă punea pe mine să mătur, eram ca de trei – patru ani şi nu mai aveam eu putere să mătur bine, dar mă străduiam.



Acum i-aЕџ spune cu cuvintele poetului:

“O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi,
Pe freamДѓtul de frunze, la tine tu mДѓ chemi.
Deasupra criptei negre aВ sfГ®ntului mormГ®nt, se scuturДѓ salcГ®mii de toamnДѓ Еџi vГ®nt,
Se bat încet din ramuri, îngînă glasul tău, mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.”

Еўin bine minte cДѓ, deseori, mama mДѓ lua cu ea la muncДѓ Г®n cГ®mp, fiindcДѓ n-avea cu cine mДѓ lДѓsa acasДѓ. Eu era cea mai mare Еџi prima. Prelucra mama viЕЈa de vie cu sapa, iar aici creЕџtea un chirДѓu, vai Еџi amar! ГЋl tДѓia, bДѓtГ®nd cu sapa Г®n pДѓmГ®ntul uscat de arЕџiЕЈa de soare, neapДѓrat de cu toamnДѓ, doar n-avea cu ce Г®l ara. ToatДѓ ziua muncea farДѓ Г®ntrerupere Г®n arЕџiЕЈa soarelui. Pe mine mДѓ lega de un nuc ce creЕџtea la marginea lanului de vie ca sДѓ nu mДѓ piardДѓ, Г®mi lДѓsa ceva de mГ®ncare, dar pentru toatДѓ ziua era puЕЈin. Mama n-avea timp sДѓ stea cu mine, de aceea eram lДѓsatДѓ Г®n voia soartei. PlГ®ngeam cГ®t plГ®ngeam Еџi apoi mДѓ liniЕџteam, fiindcДѓ mama Г®mi explica cДѓ e nevoitДѓ sДѓ muncescДѓ, mГ®ine avea alt lan de prДѓЕџit. Nu mai Еџtiu ce puteam eu sДѓ Г®nЕЈeleg la patru ani, dar aЕџa era situaЕЈia. PДѓrinЕЈii noЕџtri nu mai aveau ei timp pentru educaЕЈia noastrДѓ, Г®n mare greutДѓЕЈi am fost crescuЕЈi. Eram nevoitДѓ sДѓ stau legatДѓ de un copac cДѓ altfel putea sДѓ nu mДѓ gДѓseascДѓ mama acolo unde m-a lДѓsat. Mama trebuia sДѓ se isprДѓveascДѓ cu toatДѓ gospodДѓria, fiindcДѓ tДѓtДѓca fДѓcea concentrarea Г®n armata romГўnДѓ. Eu, fiind flДѓmГ®ndДѓ, mГ®ncГ®nd ЕЈДѓrГ®nДѓ Еџi plГ®ngГ®nd Г®ntruna, Г®n sfГ®rЕџit adormeam cu faЕЈa Г®n ЕЈДѓrГ®na din jurul copacului. Mama era hДѓt departe Г®n deal, nu-mi putea auzi suspinele mele.



După ce mama termina de săpat lanul de vie, trebuia să alerg după mama la fuguliţa cu picioarele goale, prin bolovani, pînă în sat – erau la vreo 4 km depărtare. Aş fi vrut ca mama să mă mai сruţe, dar şi ea era chinuită şi obosită, se grăbea să întîlnească vaca pentru a o mulge, aşa că mai mult de-a tîrîitelea ajungeam acasă. Flămîndă, obosită, murdară şi plînsă, adormeam cu stomacul gol pînă ce mama mai facea ceva de mîncare. Deadea Timofei, de care a fost înfiată mama mea, avea cîteva desetine de pămînt arabil, pămînt propriu, şi un lan de vie. După ce au decedat bunicii, pămîntul trebuia prelucrat, de aceea toată povara muncii a căzut pe umerii mamei. Ea era nevoită să lucreze cu ziua la alţi consăteni mai înstăriţi, ca, pe parcurs, s-o ajute şi ei cu mijloace tehnice să-şi prelucreze bucata de pămînt.

Ећi, ca sДѓ vezi, soarta Г®Еџi joacДѓ rolul. Pentru acest pДѓmГ®nt, mai tГ®rziu, familia noastrДѓ aВ fost numitДѓ familie de bogaЕЈi, culaci le ziceau ruЕџii, Еџi Г®n anul 1949В am fost deportaЕЈi Г®n fundul Siberiei, Г®n regiunea Kurgan, raionul Safaculevo, Г®n sovhozul Ialani.



Uneori mă frămîntă subiectul umbrei nemiloase a omului. Mama muncea în cîmp şi acasă, o muncă distrugătoare, mistuitoare, iar noi, copiii, eram rămaşi soartei. Noi nu aveam pe atunci jucării. Ţin minte că ne jucam “de-a harbujii”. În mijlocul drumului, din praf de ţărînă făceam grămăjoare care se numeau harbuji. Jocurile mele erau numai acelea create de mine însămi, din petici vechi. Le înfăşam într-un scutec, mă rog, parcă erau copii mici de care aveam grijă să-i legăn şi să le cînta cîntecul de leagăn ce î1 auzisem de la bunica. Mai tîrziu, tataica îmi confecţionase unele jucării din lemn, cărucior sau pătuc, unde puneam păpuşa să doarmă. Dar nu mai ţin minte să fi avut şi alte jucării cumpărate. Toată ziua stăteam singurică acasă, nu mai aveam cu cine schimba o vorbă, în afară de păpuşa cea de cîrpe. Cea mai bună prietenă a mea era Saşa, care, pe urmă, îmi devenise rudă, căsătorindu-se cu un frate a mamei. Celelalte vecine, Olga şi Ioana, nu-mi plăceau.



Satul nostru CaЕџcalia este un sДѓtuc aЕџezat Г®n sudul Moldovei, pe malul unui rГ®uleЕЈ care se numeЕџte BГ®c. Cred cДѓ aceastДѓ denumire s-a pДѓstrat de la un cuvГ®nt rusesc ce Г®nseamnДѓ ЛќbouЛќ. Aici se gДѓsea puЕЈinДѓ apДѓ pentru aВ adДѓpa animalele Еџi mai mult boii erau cel mai bun transport. Satul se gДѓseЕџte la oВ depДѓrtare de vreo 50В de km de oraЕџul Bender. La 4В km de sat circulДѓ trenul ce opreЕџte la Halta, denumirea rДѓmasДѓ din timpul rДѓzboiului. Halta Г®nseamnДѓ Г®n limba nemЕЈeascДѓ ЛќoprireЛќ. Dar denumirea satului CaЕџcalia este de origine turceascДѓ, de pe timpurile cГ®nd aceste meleaguri erau ocupate de turci. Acum mДѓ gДѓsesc Г®n Germania Еџi mДѓ lДѓmuresc puЕЈin cu limba turcДѓ, fiindcДѓ aici locuiesc 35% de turci. Ei au fost invitaЕЈi pentru reconstruirea ЕЈДѓrii din timpul rДѓzboiului. Ећi acum Г®mi dau seama de ce satul nostru Еџi alte sate aЕџa ca: Baccialia, Taraclia, CimiЕџlia, CaЕџcalia au terminaЕЈia cuvГ®ntului Лќ-liaЛќ. Aceasta provine de la numele moЕџierului ALI. PДѓmГ®nturile sГ®nt arabile, aici rodesc multe cereale Еџi pomi fructiferi, lanuri de vii. DupДѓ rДѓzboi, satul aВ devenit populat cu construcЕЈii care mai de care mai frumoase. ГЋn centrul oraЕџului se Г®nalЕЈДѓ oВ frumoasДѓ bisericДѓ cДѓtre care se Г®ndreaptДѓ populaЕЈia Г®n fiecare duminicДѓ. Cea mai apropiatДѓ cale feratДѓ este gara CДѓinari Еџi centrul raional CДѓuЕџeni. Satul CaЕџcalia este meleagul meu natal, unde mi-am petrecut copilДѓria, unde am ascultat vrДѓjitul izvoarelor, muzica picДѓturilor de ploaie Еџi tropДѓitul prin ploaie cu picioarele goale.






Conferenta pedagogilor. Safaculevo. Siberia.В 1950



Iată că în anul 1940 în familie s-a născut o soră a mea, Diamanta, care a vieţuit spre regret numai cinci zile. Mama a numit-o aşa în cinstea primei mele învăţătoare, ce nume înălţător! Mult am plîns eu după ea, de ce s-a dus acel copil nevinovat? Dar trebuie să spun că copiii mici pe atunci mureau des, nu mai erau nici doctori, nici medicamente. Pe cînd părinţii mei făceau serviciul lor la gara Căinari, s-a ivit şi sora mea cea mai mică, Nina. Creştea şi ea singură, neîngrijită. Părinţii erau ocupaţi mereu cu nevoile gospodăreşti, pe cînd eu învăţam la şcoala primară din Caşcalia şi trăiam la lelea Druţa. Nina creştea greu, era slabă lipită pămîntului, nehrănită la timp, pîntecărea mereu şi, lăsată soartei, vopsea pereţii cu acestă soluţie. Dar iată că a mai crescut, s-a vindecat şi a devenit un copil iubit în familie, mai ales era iubită de neamurile mamei, ei ziceau că ea seamănă cu Ţîbîrnenii. Dar eu semănăm cu tatăl meu, el era român de origine, adică era străin, precum şi a fost străin toată viaţa. Cînd tata a decedat, Saşa lui Alexei îl bocea, zicînd: “Străinelul, nostru străinel!”



Familia Ţîbîmenilor a fost o rudenie numeroasă în sat. Mama mai avea trei surori şi doi fraţi, dar rude nu chiar apropiate erau în tot satul, ba cumătri, ba nănaşi de cununie ş.a. Eu eram cea mai mare în familie şi trebuia să ajut pe maică-mea în toate treburile gospodăreşti: să fac curăţenie, să pregătesc mîncare, să spăl vasele şi, desigur, mai aveam şi o însărcinare mai de răspundere – să stau cu fratele Gică, care era mai mic decît mine cu 4 anişori. Şi eu, fiind în vîrstă de cinci ani, îmi faceam lucrul destul de conştiincios pentru educaţia fratelui, dar, mă rog, ca copil nu-mi mai dam bine seama de toate ce cunoşteau vîrstnicii. Mama trebuia să muncească în cîmp şi acasă, fiindcă tatăl era dus la concentrarea română. Ţin minte că mama îmi lăsa ceva de mîncare mai bunişoară pentru sugaciul Gică şi eu, hrănindu-1, mai scăpam pe gît cîte o bucăţică de În fine, vroiam şi eu să mă joc cu copiii din stradă şi atunci fugeam şi uitam că sînt educatoare. Deseori mă jucam cu ghimpi de salcîm, cu care pe frunze de copaci coseam cu aşa-zisă maşină de cusut, adică înghimpînd pe frunze conturul unor siluete de flori. Mama mă lăuda, zicea că voi fi o bună croitoreasă. Odată, văzînd că Gică nu vrea să doarmă, iar eu vroiam numaidecît să fug la joacă şi vroiam să zbucnesc cu fuguliţa, îmi dă prin gînd că aş putea să-i cos ploapele lui Gică şi el va dormi. Şi ce credeţi?! După prima înţepătură, a început să ţipe cît î1 ţinea gura. Am început să ţip şi eu, îmi trecuse de joacă. Nu mi-am mai dat seama de ce am facut-o. Totuşi, cinstit i-am povestit mamei ce năzdrăvenii am făcut şi cred că vă pricepeţi ce mi s-a întîmplat pentru osteneala mea creatoare. Acum stau şi privesc în albume ferecate cum eram şi eu copil şi zîmbesc ca altă dată. Copilăria e un lucru minunat. Copilăria e o poveste ce te cuprinde şi apoi te lasă şi, cînd ajungi bătrîn, ai zice că a fost copilăria frumoasă, dar a fost, azi nu mai este şi s-a perdut în infinit. Şi astăzi aş zice odată cu Eminescu: “Astăzi chiar de m-aş întoarce, A-nţelege n-o mai pot, Unde eşti, copilărie, cu pădurea ta cu tot?” Astăzi Gică e bătrîn şi el şi ne aducem aminte uneori de peripeţiile ce le faceam împreună. Nu mai existau grădiniţe de copii, nu mai existau jocuri electronice, computere, dar copilăria ne părea frumoasă şi ne-a rămas în amintire pentru totdeauna. A fost pentru noi, micii, o copilărie fericită. Părinţii aveau nădejde în noi că vom asculta de poveţele lor şi ne mulţumeau pentru ajutorul nostru copilăresc.



MAMA MEA, MД‚RIOARA, fusese oВ ЕЈДѓrancДѓ nДѓscutДѓ aici Г®n satul ei natal, CaЕџcalia. Ea nu fДѓcuse multДѓ carte, aЕџa era pe atunci. Copiii cei mai deЕџtepЕЈi puteau absolvi numai 7В clase, nu mai existau aЕџa obiecte ca limbile strДѓine, lipseau pedagogi cu studii superioare, dar, terminГ®nd 7В clase, copiii aveau oВ temelie adГ®ncДѓ Г®n ЕџtiinЕЈele predate. Mama era oВ fiinЕЈДѓ de femeie foarte deЕџteaptДѓ, ea se deosebea prin stДѓruinЕЈa la Г®nvДѓЕЈДѓturДѓ de alЕЈi elevi. Ea povestea cДѓ, Г®n anul cГ®nd ea aВ absolvit 7В clase, numai 7В elevi din sat au terminat 7В clase. Mama, absolvind 7В clase aВ Еџcolii din CaЕџcalia, cunoscuse foarte mult. Pentru ea, cele 7В clase fusese oВ bunДѓ universitate. Vezi cДѓ pe atunci pДѓrinЕЈii nu vroiau ca copiii sДѓ cunoascДѓ multДѓ carte, mai bine sДѓ se ocupe cu treburi gospodДѓreЕџti, cu munca Г®n cГ®mp, sДѓ Г®ngrijeascДѓ de vite Еџ.a. DupДѓ rДѓzboi, mama lucra ca educatoare la grДѓdiniЕЈa de copii. ГЋn sat au fost Г®nfiinЕЈate primele instituЕЈii sovietice. Mama, numitДѓ de consДѓteni MДѓrioara sau MaruЕџca, era oВ fire de om foarte bun la suflet. Femeile din sat veneau la mama dupДѓ pui de flori, cДѓci, dacДѓ erau de la MaruЕџca lui ModigДѓ, se prindeau imediat. Pe atunci Г®n copilДѓria mea, ЕЈin minte cДѓ nimeni nu vindea, ci totul se dДѓruia. ГЋn grДѓdiniЕЈДѓ, mama nu sДѓdea legume dupДѓ cum fДѓceau alte vecine, dar sДѓdea cele mai frumoase flori. Vecinei din dreaptДѓ Г®i pДѓrea rДѓu cДѓ Г®n grДѓdina noastrДѓ cresc aЕџa flori frumoase. Noi le Г®ngrijeam cu mare dragoste Еџi suflet, mama chiar vorbea cu florile, le lДѓuda cДѓ sГ®nt atГ®t de vrДѓjitoare Еџi minunate acele fДѓpturi aВ lui Dumnezeu. De ciudДѓ Еџi invidie vecina arunca gunoi peste minunatele flori. Mama Г®nsДѓ nu se supДѓra, dar se gГ®ndea cum ar face ca aceastДѓ femeie rДѓ sДѓ priceapДѓ ce daunДѓ face. De aceea, de fiecare datДѓ Г®i arunca buchete de flori peste gard Г®n grДѓdina ei nemДѓturatДѓ. Vecina Еџi-a cerut scuze Еџi se mira ce inimДѓ bunДѓ are vecina ce creЕџtea florile Еџi de atunci ea aВ devenit oВ vecinДѓ mai bunДѓ.



Dar noi, copiii, am crescut, am învăţat şi am părăsit casa părintească. De cîte ori veneam acasă, mama ne cocea plăcinte şi ne cînta cîntecul ei de jale: “Astăzi plînge şi cuptorul, după voi, copiii mei, lăcrămează chir şi hornul, nu mai coc plăcinte pentru voi”. Ea ne zicea că a avut trei copii cu trei noroace “trei s-au dus, rămas-a dorul şi dragostea pentru ei, astăzi plînge şi cuptorul, după voi, copiii mei, fecioraşii tatei, dragii mei feciori, mama vă aşteaptă cu drag şi cu dor, a sosit şi timpul să veniţi la noi, fecioraşii mamei, că ni-i dor de voi”. Numai iubirea părintească este o iubire către copiii săi eternă şi neînţeleasă, care suceşte minţile, pînă cînd sîntem copii şi încă nu avem noi copii. Dar cînd sîntem lîngă părinţi ai impresia că această perioadă de viaţă nu se va sfîrşi niciodată. Aceasta e vîrsta întrebărilor, dar timpul este roata universului, el este de fiecare dată exact şi nu ascultă nici o explicaţie. Timpul dăruieşte oamenilor viaţa, dar peste cîtva timp o ia înapoi. În acea vîrstă nu-ţi dai seama ce înseamnă mama. O, mamă, gîndul îţi era numai la noi, nu aveai o clipă de odihnă. Lacrimile erau un bun medicament pentru bolile tale, lacrimile tristeţii şi a bucuriei omeneşti. Lumea s-a născut dintr-o lacrimă a lui Dumnezeu, spune o legendă populară şi femeile plîng mai mult decît bărbaţii de cinci ori. Mai vino, mamă, măcar odată-n vis, căci sînt singură şi mă lupt în taină, întinde-ţi braţele spre mine şi dojeneşte-mă de bine. În viaţa de apoi s-ar putea să ai mulţi prieteni,1a care să ţii mult, dar niciodată nu vei mai simţi dragostea şi blîndeţea pe care doar o mamă ţi le poate oferi. Domnul să te binecuvînteze acolo unde eşti acum. O lumînare – pentru dragostea de mamă – voi înălţa în mijlocul stelelor, flacăra ei pură să ardă veşnic în faţa tronului lui Dumnezeu.



Cînd se organizase sovhozul, Drumul Nou, în sat la noi, mama îşi luase un angajament de a îngriji viermi de mătase. Acest lucru trebuia mama să-l facă acasă, fiindcă în gospodăria sovhozului încă nu erau construite anumite încăperi pentru îngrijirea viermilor de mătase. Această ocupaţie era interesantă. De la început, mama primea 2—3 grame de viermişori atît de mici, încît se vedeau numai ca un vîrf de ac. În primele zile, era de ajuns să-i hrăneşti numai cu cîteva frunze de agude. Pe zi ce trecea, creşteau văzînd cu ochii şi le trebuia cît mai multă hrană, doar ei se hrăneau numai cu frunze de agude sau şorcov. Ei cronţăiau frunza aşa de iscusit, de-ţi era mai mare dragul privindu-i rozînd frunza de la un capăt la altul. Noi trebuia s-o ajutăm pe mama să strîngă saci întregi de frunză de agude. Noi ne căţăram pe vîrfuri de copaci şi mereu eram ocupaţi cu dobîndirea acestor frunze. Înainte de a începe ţesutul mătasei, viermii cronţăiau foarte multe frunze şi această perioadă de dezvoltare a lor era cea mai importantă, o perioadă de 2 luni.



DupДѓ aceasta, venea timpul formДѓrii gogoaЕџelor. Atunci noi trebuia sДѓ aducem lДѓstari pe crengile cДѓrora viermii Г®Еџi Г®ntindeau mДѓtasea Еџi oВ depuneau ei pentru a-Еџi forma gogoaЕџa, Г®nДѓuntrul cДѓreia Г®Еџi gДѓseau mai apoi mormГ®ntul, cДѓci din cadavrul viermilor se iveau fluturii, care Г®Еџi depuneau iarДѓЕџi ouЕџoarele acestea mici, care iarДѓЕџi se dezvoltau Г®n altДѓ generaЕЈie de viermiЕџori de mДѓtase. DupДѓ ce toЕЈi viermii Г®Еџi gДѓteau gogoaЕџa, noi le strГ®ngeam Еџi ele erau transportate la Bender, la combinatul de mДѓtДѓsuri. Apoi, Г®n ceaunuri mari, gogoaЕџele se ferbeau Еџi se elimina acest fir de mДѓtase foarte subЕЈire, din care se prelucrau diferite stofe fine. Pentru acest lucru deosebit se plДѓteau foarte ieftin aЕџa zise-le lucrДѓtoare. Asemenea muncДѓ era foarte migДѓloasДѓ Еџi cu rДѓspundere. Mama avea mereu grijДѓ ca viermii sДѓ nu fie flДѓmГ®nzi sau nu cumva sДѓ se schimbe temperatura Г®n Г®ncДѓpere. AceastДѓ situaЕЈie era foarte periculoasДѓ pentru ei. Era dДѓunДѓtor desigur ca frunzДѓ sДѓ fie umedДѓ, de exemplu, dupДѓ ploaie. Vai de capul mamei, era mereu Г®ngrijoratДѓ de starea viermilor. Casa cea mare era eliberatДѓ pentru creЕџterea viermilor de mДѓtase. Pentru noi copiii, desigur, aceastДѓ ocupaЕЈie era nespus de interesantДѓ. SДѓ auzi cum cronЕЈДѓie viermii Еџi sДѓ vezi cГ®t de iscusit ei oВ rodeau de la un capДѓt la altul. Dar pentru mama nu mai exista nici sДѓrbДѓtoare Еџi nici pauzДѓ Г®n aceastДѓ perioadДѓ de dezvoltare aВ viermilor. Acum, cred eu cДѓ nu mai existДѓ adevДѓrata mДѓtase, adicДѓ adevДѓrata mДѓtase se transportДѓ din alte ЕЈДѓri, cum ar fi din China. Acum peste tot se vinde numai mДѓtase artificialДѓ. ГЋn ultimii ani, mama ЕЈesea covoare, tДѓia mereu lente din cГ®rpe. Numai ce auzeai cum bДѓtea din spadДѓ la covoare Еџi mai ales ea ЕЈesea noaptea, cГ®nd toatДѓ lumea dormea, dar pe ea n-o lua somnul, fiindcДѓ avea tensiunea ridicatДѓ Еџi se temea, sДѓraca, sДѓ nu moarДѓ prin somn. TotuЕџi de tensiune n-a scДѓpat, ea Еџi-a jucat rolul Г®n ultimile sale zile.



TATД‚L MEU, MODIGA ION, aВ fost un om foarte talentat, cГ®nta foarte frumos la vioarДѓ. AВ lucrat director de ЕџcoalДѓ Г®n satul CaЕџcalia. El organiza serate interesante, organiza grupe de dansatori cu care ocupase primele locuri la olimpiade Еџi concursuri raionale. ГЋntr-un timp aВ lucrat ca notar Еџi primar Г®n sat. Fiind romГўn de origine, avea oВ dicЕЈie extraordinar de frumoasДѓ. De oВ staturДѓ Еџi ЕЈinutДѓ frumoasДѓ, inteligent Еџi deЕџtept, era foarte stimat de oamenii din sat. TerminГ®nd studiile pedagogice Г®n TimiЕџoara, RomГўnia, el Г®Еџi alege locul de muncДѓ pedagogicДѓ Г®n satul CaЕџcalia, raionul CДѓuЕџeni. Aici oВ observase pe tГ®nДѓra MarioarДѓ ce numai terminase 7В clase, tinericДѓ, frumoasДѓ Еџi bogatДѓ dupДѓ cum se considera Г®n sat. Ea aВ fost Г®nfiatДѓ de Timofei ЕўГ®bГ®rnДѓ, om Г®nstДѓrit Еџi vДѓzut Г®n sat, cДѓruia nu i-a dat Dumnezeu copii. MaruЕџcuЕЈa era cea mai dulce fiinЕЈДѓ Г®n acea familie. ГЋn curtea lui Timofei ЕўГ®bГ®rnДѓ se Г®nДѓlЕЈau douДѓ case, oВ curte mare, lanuri de grГ®ne Еџi vii. DupДѓ cum tГ®nДѓrul pedagog numai avea nimic Г®n afarДѓ de bastonul Еџi vioara ce Г®l Г®nsoЕЈeau mereu, se gГ®ndise cДѓ MДѓrioara ar fi oВ bunДѓ candidaturДѓ de soЕЈie, mДѓcar cДѓ ea era cu 13В ani mai tГ®nДѓrДѓ. Tot mai des Г®n casa lui Timofei se afla ca oaspete tГ®nДѓrul pedagog. El se Г®ndrДѓgostise Г®ntocmai, privind-o pe MaruЕџcuЕЈa gospodДѓrind pe lingДѓ casДѓ, harnicДѓ ca oВ furnicuЕЈДѓ. Din vorbДѓ Г®n vorbДѓ, la un pahar cu vin, tГ®nДѓrul Г®ndrДѓznise sДѓ oВ cearДѓ ca mireasДѓ. CГ®nd deadea Timofei Г®i povestise despre convorbirea cu tГ®nДѓrul pedagog, fata se fГ®stГ®ci Еџi, roЕџie ca macul, spuse cДѓ nu vrea sДѓ se cДѓsДѓtoreascДѓ, cДѓ e prea tГ®nДѓrДѓ pentru aВ forma oВ familie Еџi Г®ncДѓ nu Г®nЕЈelege nimic Г®n acest domeniu. Dar IonicДѓ tot mai des insista la cДѓsДѓtorie Еџi fiindcДѓ fata tot zДѓbovea, Ionel cam dДѓdea pe la crГ®Еџma din sat Еџi Г®Еџi cГ®nta cГ®ntecul la vioarДѓ:

“Cînd se duce lumea la culcare, cine umblă beat prin cîrciumoare?
Este Ionel, batДѓ-l norocul, care bea ca sДѓ-Еџi mai stingДѓ focul,
Focul, care frînge inimioara, fiindcă nu-1 iubeşte Mărioara.”

Între timp, Mărioara se îndrăgostise, tot mai tare îi apăsa inima, văzîndu-1 trecînd pe lîngă casa lor cu un costum frumos, cu pălăria şi bastonul. Mărioara î1 iubea grozav, nu-şi mai găsea locul, dar vezi că deadea Timofei nu mai vrea să aibă un ginere hoinar, fără pămînt şi avere. De tînărul pedagog erau îndrăgostite toate fetele din sat, dar se gîndeau că sînt simple ţărance şi nu sînt de nasul acestui inteligent băiat. Ele îi cîntau: “Ce-ai găsit, Ionel, la Mărioara, ce ţi-ai pus pe flăcări inimioara? Pentru ce te plîngi tu, măi băiete, cînd pămîntul este plin de fete?” Dar pentru Ionel exista numai o fată în sat – Maruşcuţa. Acest cîntec era preferatul tuturor consătenilor. După ce în sat s-a sărbătorit cea mai frumoasă nuntă, această pereche de tineri erau invitaţi mereu la petreceri, cumătrii, nunţi şi toate petrecerile se începeau cu cîntecul preferat al consătenilor: “Ionel, Ionelule, nu mai bea, băiatule”. Apoi, cînd lua el vioara cea îndrăgită şi trăgea primul acord la vioară şi răsuna o dulce melodie, “Ciocîrlia”, toţi stăteau cu gurile căscate, după cum se zice în popor. Sau cînta într-o seară la vioară, aici lîngă inima mea şi din strunele ei, ca şi din ochii mei, şir de lacrimi curgea. El cînta cu un tenor minunat… Avea un dor nemîngîiat, fiindcă a plecat de acasă după ce terminase studiile pedagogice fară voia părinţilor. A trecut graniţa peste Prut şi aşa s-a pronunţat soarta să rămînă pentru totdeauna în Moldova: “Şi geme vioara pe strune de foc, În suflet îmi picură doar nenoroc…” El suferea mereu pentru patria ce o părăsise, şi-şi cînta amarul… Şi-şi aducea aminte de casa părintească din Ţuţcani, de părinţii şi mai ales de mama, care mereu î1 plîngea că a plecat şi el era cel mai iubit, fiind mezinul. Şi atunci el le zicea: “De ce m-aţi dat la învăţătură? De ce m-aţi dus de lîngă voi? De ce m-aţi dus de acasă? Să fi rămas fecior la plug, să fi rămas la coasă”. Şi el se gîndea, dacă nu ar fi plecat la învăţătură, nu se plîngeau părinţii de soarta lui: “Şi-atunci eu nu mai rătăceam, pe-atîtea căi răzleţe, şi-aveaţi şi voi în curte acum – un stîlp la bătrîneţe”. Tatăl meu venise în familia Ţîbîrnă fară bogăţie şi avere. Bogăţia lui a fost talentul, vioara, bastonul şi profesia frumoasă de pedagog. Cîteodată, cînd mama era obijduită de tatăl meu, deadea Timofei îi zicea: “Ia-ţi vioara şi bastonul şi pleacă”! Da, tot timpul el a fost străin pentru neamurile Ţîbîrnenilor. Într-un fel, am fost şi eu străină, fiindcă semănăm cu tatăl meu. Dar soarta este soartă. Părinţii mei au vieţuit împreună aproape 50 de ani, au păstrat căsătoria prin acele nevoi şi chinuri. Cu o lună înainte de a se împlini cei 50 de ani de căsătorie, mama a decedat şi, pe patul ei de moarte, ea şi-a adus aminte, cum noi copiii am dorit să le sărbătorim acest eveniment – nunta de aur…






Scoala primara в„– 22. Chisinau.В 1980



Au trecut anii Еџi eu de acum am Г®ncДѓrunЕЈit Еџi pe unde numai nu i-a necДѓjit Еџi pe ei soarta. Au fost vremuri grele, rДѓzboi, sДѓrДѓcie, foamete, ocupaЕЈie ba de ruЕџi, de romГўni, de turci, Siberia, de care se temeau toЕЈi pe atunci. CicДѓ secretul soartei rДѓmГ®ne veЕџnica ghicitoare pentru toЕЈi Еџi fiecare din veac Г®n veac, din an Г®n an, din zi Г®n zi, din orДѓ Г®n orДѓ. BДѓtrГ®neЕЈea este oВ lege aВ firii. TatДѓl meu aВ vieЕЈuit 96В ani, oВ vГ®rstДѓ foarte Г®naintatДѓ. Se zice cДѓ viaЕЈa care dureazДѓ mai mult este un semn de civilizaЕЈie, este un dar de la Dumnezeu Еџi oВ cucerire, oВ ocazie extraordinarДѓ pentru oВ convieЕЈuire mai umanДѓ Еџi valoarea omului se mДѓsoarДѓ dupДѓ greutДѓЕЈile prin care aВ trecut. DificultДѓЕЈile Г®ЕЈi Г®ntДѓresc mintea aЕџa cum munca fizicДѓ Г®ЕЈi Г®ntДѓreЕџte corpul.



DupДѓ ce mama aВ decedat, tatДѓl aВ supraveЕЈuit Г®ncДѓ 13В ani, anume atГ®ЕЈia ani cu cГ®t el era mai Г®n vГ®rstДѓ decГ®t mama:

– Cum te simţi?

– Da cum? Totdeauna singur, căci numai singurătatea îţi aduce împlinirea.

– Mai vezi ce citeşti?

– Cam rău văd, dar dacă nu citesc, simt că pierd contactul cu întreaga lume.

– Doar ai prieteni, poţi lua un pahar de vin cu ei.

– Asta e adevărat, dar cărţile sînt cei mai tăcuţi şi constanţi prieteni.

– Da, cărţile sînt cei mai accesibili şi înţelepţi consilieri şi cei mai răbdători profesori.

– Cum mai înfrunţi problemele vieţii singurel?

– Problemele aduc experienţa, iar experienţa aduce înţelepciunea.



Da, Г®ntr-adevДѓr, Г®nЕЈelepciunea unui om bДѓtrГ®n este Еџi oВ viaЕЈДѓ organizatДѓ. InteligenЕЈa unui individ se mДѓsoarДѓ Г®n cantitatea de incertitudini pe care e capabil sДѓ oВ suporte. TatДѓl aВ fost capabil sДѓ se Г®ngrijeascДѓ, sДѓ se poarte cu consДѓtenii, respectГ®ndu-i, de a-Еџi lua pДѓlДѓria din cap Еџi Г®nchinГ®ndu-se pГ®nДѓ la pДѓmГ®nt. AЕџa aВ fost pГ®nДѓ la 96В deВ ani.



– Ce să fac, nu mă plîng, doar viaţa se scurtează sau se lungeşte în funcţie de curajul persoanei respective.

Acelea au fost ultimile cuvinte ale unui om inteligent şi curajos. Glasul frumos de tenor şi l-a păstrat pînă la adînci bătrîneţi. Mereu îşi cînta cîntecul preferat: “Bătrîneţe, haine grele, ce n-aş da să scap de ele, trec zilele trec şi eu, îmbătrînesc şi-mi pare rău”. În viaţa lui el n-a gustat nici o pilulă pentru careva boală şi nici nu a suferit de boli. Cînd fuma, îl mai auzeai tuşind, după ce a lăsat fumatul, era totdeauna sănătos. În ultimii ani nu mai putea să cînte la vioară, îi tremurau degetele şi era cam trist. La 96 de ani el nu uita lucrurile, creierul lui era mereu antrenat.



– Dragostea către oameni este o limbă pe care surzii o pot auzi şi orbii o pot vedea.

– Dar sînt oameni diferiţi.

– Dar să ştii, fiica mea, chiar şi printre ghimpi se nasc trandafiri. Pentru dragostea unui trandafir, trebuie să suporţi spinii. Mintea omului nu este un vas care trebuie umplut, ci un foc care trebuie aprins.



Tatăl meu a avut o viaţă zbuciumată, conţinutul căreia cuprinde o ironie amară. Soarta l-a zdruncinat şi împins în multe locuri, alergînd după speranţe irealizabile. Şi acum, privind pietrele funerare de pe mormînt îmi fac grele impresii despre ei, părinţii noştri, Ion şi Mărioara. Aici se reîntorc amintirile despre ei, ce mi le-au făurit în mintea mea. Gîndurile mă izbesc spre acea zi, zi de Paştele Blăjinilor. Mi se zbate inima de cele mai puternice impresii ale unei zile triste şi reci de toamnă, cu noroi, abia se mişca automobilul în care î1 petreceam pe tatăl meu pe ultima cale. Eu cu sora mea, Nina, stam lîngă sicriul din maşină, dar fratele Gică cu cumnata mea, Lora, conduceau funeraliile spre ţintirimul din dealul Caşcaliei. Trecînd pe lîngă fosta casă părintească din drum spre ţintirim, cortegiul s-a oprit, şi tatăl meu trebuia să-şi ia rămas bun de la acel pămînt sfînt, stropit de sudoarea şi lacrimile sale. Aici se înălţa o casă frumoasă construită de medicul veterinar, un om străin venit din alte părţi. Doamne, ce timp mai era… Şi de ce omul nostru, consăteanul nostru, nu a luat seamă ce face, nu le-au mai întors casa părintească. A izbucnit un bocet parcă venit de sub pămînt, un bocet cu adînci suspine. Pe locul acesta, tatăl îşi găsise oprirea şi frămîntarea, aici şi-a depus ultimele forţe, de aici şi-a lăsat baştina, de aici a fost deportată familia noastră în Siberia. Salcîmul din poartă rămăsese zdrobit de ani parcă îşi lăsase ramurile lui aplecate spre pămînt şi el îşi luase ultimul rămas bun de la acel ce l-a sădit, de la fostul stăpîn de casă. Aici unde îşi construise casa, aici unde depusese ultimele forţe omeneşti împreună cu Mărioara pe care şi-o alesese de soţie şi cu care trăise un car de ani împreună. Aici e locul udat cu lacrimi de jale, aici din acel cuib strămutat şi dus în fundul Siberiei. El, român de origine, cu mulţi ani în urmă trecuse peste Prut cu diploma de pedagog în buzunar şi cu scumpa lui vioară cu care îşi cînta “Ciocîrlia”, iubita lui melodie. Aici unde îşi găsise destinul familial, aici unde a fost primit ca ginere de către deadea Timofei Ţîbîrnă, aici unde îşi găsise şcoala iubită cu copiii caşcalienilor, aici unde înfrumuseţase pămîntul cu pomi fructiferi. Dar nu i-a fost dat de la Dumnezeu, probabil, ca de aici să plece în ultimul drum. El a trecut prin multe stingherii ale soartei şi împrejurări dureroase. Clipa cea de pe urmă era prea izbitoare pentru a te apăra de suspinul şi bocetele consătenilor şi a neamurilor care îl petreceau spre ultimul loc de odihnire. E un lucru groaznic să fii chinuit de acea conştienţă, de acea nelinişte sufletească tainică a cugetului chinuit de o apăsare grea a sufletului. Mi se părea că pămîntul se desface în două, mi se părea că el, tatăl, se va scula din sicriu să-şi spună ultimul cuvînt ce nu a dovedit să-l spună cuiva şi să-şi vadă pentru ultima dată locul său udat cu lacrimi. Dar glasul bocitor al Saşei lui Alexei, adică a cumnatei mele, tot mai asurzitor răsuna în vale: “Străinelul nostru, străinel”. Vezi că el a fost totdeauna străin pe acest plai moldovean. Dacă e adevărat că părul uneori ţi se face ˝măciucă˝ în cap de chin şi durere, apoi aşa mă simţeam eu, foarte mişcată de bocetele ce răsunau în gloata de oameni ce petreceau răposatul pe ultimul drum. Maşina de-abia se mişca, de-abia tîrîiau picioarele prin noroi oamenii care înaintau încet spre ţintirim. Îndată ce se lăsă mantia neagră a acestei zile cenuşii, mi se părea că fiecare bolovan striga: “Scoală-te şi te uită ce ai lăsat în urmă!” Ceaţa se îngroşase şi mai tare cînd procesul funerar a ajuns la uşa cimitirului. Cîndva, el, Modiga Ion, a fost ales de consăteni să organizeze ordine la cimitir, să construiască un nou gard, şi această poartă a cimitirului a fost construită de el şi acum s-a deschis larg pentru a-1 primi aici. Rămăsesem cu picioarele amorţite, auzind sunetul puternic al clopotelor bisericii din sat. Înfăţişarea noastră fu mişcătoare pentru inimile miloase ale oamenilor, care ne strîngeau mîinile zicînd: “Dumnezeu să-l ierte că bun om a mai fost”. Suferinţele mele exterioare nu însemnau nimic faţă de ceea ce se petrecea în sufletul meu, nu mai auzeau ce zice preotul, numai cuvîntul ˝Amin˝.



Sora mea, cu 10 ani mai mică, creştea o fată blajină, cu ochii mici care se închideau ruşinaţi la fiecare cuvînt mai tare rostit de tatăl meu, cu umerii obrajilor bucălaţi. Avea gura ca o cireaşă, mică, roşie şi cărnoasă, ca la Ţîbîrneni, şi umezită tot timpul şi ea trecea cu limba peste buze necontenit ca şi cum s-ar fi lins de ceva gustos, întărind aerul ei cuminte, copilăresc şi nevinovat, rostind poezia de Crăciun “Moş Crăciun cu plete dalbe a sosit de prin nămeţi”. Şi aşa se ţinea de gîtul mamei, cu ochii în lacrimi fericiţi, în lumina plăpîndă a lumînărilor din jurul Bradului de Crăciun. Moş Crăciun cu plete dalbe, venind din poveşti, îi aducea dulciuri cu scorţişoară şi zahar vanilat, cu un glas de copil ruşinos, glas venit de departe, duios şi subţire, şi ea începea să plîngă fericită cu lacrimi mici ca boabele de cristal alunecînd pe obrajii ei bucălaţi. Clipea des cu pleoapele ei ca un spic de grîu şi îşi umezea buzele. Numai ce o vedeai jucînd în jurul bradului de Crăciun după melodia din vioară a tatălui meu. Acum are o familie frumoasă, cu o fată simpatică, Lena, şi un fecioraş, Olejca. El a devenit muzicant ca şi tatăl său, Nicolai. Nina este o mare gospodină, ştie a coace diferite plăcinte şi dulciuri, este o mamă duioasă. Acum ne întîlnim foarte rar, ba chiar, după 7 ani de zile trăiţi în Germania, ne-am întîlnit pentru prima oară, ne-am plîns şi ne-am îmbrăţişat. Ea ne-a întîlnit la Odessa cu maşina lui Alexandru, feciorul lui Gică. Atunci cînd Gică şi cu Nina erau încă mici, mă rog, eu eram educatearea lor, aveam grijă de ei cînd mama era plecată la cîmp. Şi eu tot încă nu prea mare fiind, îmi îndeplineam funcţia de educatoare destul de cuviincios, fiindcă mama nu avea alt ajutor, nu existau pe atunci grădiniţe de copii. Uneori ne mai lăsa pe la bunica Mărioara, ea trăia sus în deal pe o ulicioară cu salcîmi. La bunica era cel mai bine, nu mai aveam eu atîta grijă de cei mici. Îmi aduc aminte de linguri de lemn, opaiţe şi ulcioare de lut şi tot tacîmul bucătăriei ţărăneşti, iar sufrageria era o tindă cu un cuptor de copt pîine, laviţe de lemn, cu păritare, la mijloc de casă o măsuţă rotundă, cioplită din lemn cu patru picioare, o găleţuică tot din lemn meşterită pentru apă şi ceaunele negre de fum în care pe acele vremuri bunica făcea mămăliguţa, ce o mîncam cu mare gust. Era o atmosferă tipic ţărănească unde uneori mirosea a pîine proaspătă coaptă de bunica. Ne plăcea mult cojiţa de pîine proaspătă în care pe lîngă faină de grîu se adăuga şi faină de porumb. Pe podeaua de lut bunica aşeza iarbă sau fîn care mirosea a pelin şi prospeţime. Dar cînd bunica aşeza laptele de vacă în ulcioarele de lut, în casă mirosea a lapte de vacă, a chişleag şi smîntînă. Uneori bunica ne ospăta cu caş de lapte de oi. Aşteptînd acest caş, ne lingeam pe gură. Desigur că bucatele bunicii erau cele mai gustoase. Dar vezi că de la un timp bunica se îmbolnăvise de o boală paralizase care o paraliase de o mînă şi un picior, dar şi aşa bolnavă îşi ducea gospodăria, aşezînd mereu cu mîna stîngă pe cea dreaptă paralizată, tîrîind cu greu piciorul drept după ea. Noi o mai ajutam cîte puţin, dar, ca copiii, repede vroiam să fugim la joacă. Lelea Druţa avea mai mult grijă de ea, de două ori pe zi îi aducea un ulcioraş cu ceva cald să mănînce. Bunica crescuse şapte copii. Dar vezi că la greutăţi, la bătrîneţe, n-avea cine s-o ajute. Mama mereu recita o poezie “Şapte pui şi o biată mamă”. Vezi că cînd erau puişorii mici stăteau mereu cu gurile căscate ca mama să le aducă viermişori în guşă. Dar cînd puişorii au crescut, au zburat care încotro, uitînd de mama lor. Şi degeaba mai striga mama lor după ajutor, nimeni n-o mai auzea. Şi acest lucru aduce disperare pentru mamele care cresc copii, care nu mai răspund de faptele lor. Aşa ceva des se întîmplă şi în viaţa noastră de toate zilele.




StudiileВ mele

Ећcoala primarДѓ


La vГ®rsta de 6В ani eu am plecat la Еџcoala primarДѓ din satul natal, CaЕџcalia. FiindcДѓ tatДѓl meu era director de ЕџcoalДѓ, plecam deseori cu el la ЕџcoalДѓ, Г®mi plДѓcea sДѓ fiu Еџi eu elevДѓ, de aceea tatДѓl meu m-a dat la ЕџcoalДѓ mai devreme, adicДѓ la vГ®rsta de 6В ani. Prima mea Г®nvДѓЕЈДѓtoare aВ fost oВ tГ®nДѓrДѓ simpaticДѓ, romГўncДѓ de origine, se numea DomniЕџoara Diamanta. ГЋnainte de rДѓzboi, Г®n ЕџcoalДѓ se preda Г®n limba romГўnДѓ. Eu oВ iubeam foarte mult, mie mi se pДѓrea cДѓ ea era cea mai frumoasДѓ Еџi splendidДѓ din toatДѓ lumea. Cred cДѓ eram foarte sГ®rguincioasДѓ la Г®nvДѓЕЈДѓturДѓ, fiindcДѓ ea mereu mДѓ lДѓuda. CunoЕџteam literele Еџi Еџtiam bine sДѓ socotesc, cu mine se ocupa dupДѓ lecЕЈii tatДѓl meu, dar pДѓrinЕЈii altor elevi erau necДѓrturari. ГЋmi plДѓcea sДѓ scriu foarte sГ®rguincios Еџi caligrafic. Pe atunci scriam cu peniЕЈa Еџi cernealДѓ, de aceea se da oВ deosebitДѓ atenЕЈie caligrafiei. Caietele mele erau exemplare, curДѓЕЈele, cu note bune Еџi foarte bune. Iubeam sДѓ recit poeziile pe care le Г®nvДѓЕЈam de la mama, ea era foarte iscusitДѓ la povestit, mereu vroiam ca ea sДѓ-mi spunДѓ poveЕџti, ce le-am ЕЈinut minte toatДѓ viaЕЈa. ГЋn legДѓturДѓ cu faptul cДѓ eu cunoЕџteam de-acum multe de toate, consiliul pedagogic m-a trecut Г®n clasa aВ II-a. Aici mergeam Г®n pas cu alЕЈi elevi. ГЋn clasДѓ eram puЕЈini elevi, de aceea Г®n clasa aВ II-a tot DomniЕџoara Diamanta ne Г®nvДѓЕЈa. Aceasta m-a aranjat pe mine, fiindcДѓ eu ЕЈineam mult la ea. ГЋn afarДѓ de lecЕЈii, ea ne Г®nvДѓЕЈa jocuri Еџi dansuri, juca mingea cu noi Г®n ograda Еџcolii. Pe atunci nu erau ca acuma aparate de fotografiat, s-a pДѓstrat numai oВ singurДѓ fotografie, pe imagine eu cu oВ grupДѓ de dansatori, eram Г®mbrДѓcaЕЈi Г®n uniformДѓ. Mi-a Г®mpletit mama un brГ®u naЕЈional cu trei culori ca steagul romГўnesc, coftiЕЈa era brodatДѓ de mama Г®n stil naЕЈional.Acest costum s-a pДѓstrat mulЕЈiВ ani.






Clasa в„–8. Chisinau.В 1980



Precum tatăl meu primise o oarecare sumă de bani, prin moştenire de la tatăl său din judeţul Vaslui, satul Ţuţcani, din România, deschise el cantină sau un mic restaurant la gara Căinari, astfel că părinţii mei stăteau în gara Căinări, dar eu trebuia să rămîn în sat să-mi fac şcoala primară, fiindcă la gara Căinari nu exista şcoală. Trăiam eu la lelea Druţa şi badea Hariton. Lelea Druţa era sora cea mai mare a mamei. Cîteodată rămîneam să dorm la învăţătoarea mea, Doamna Diamanta, fiindcă ea locuia singură într-o casă în curtea şcolii. Dacă însera, adică cînd lecţiile se petreceau în schimbul al doilea, atunci ea nu-mi da voie să plec acasă, fiindcă lelea Druţa locuia departe de şcoală, iar pe stradă puteau să mă întîlnească cîini răi. Doamna Diamanta croşeta foarte frumos şi eu îi făceam mosorele de aţă. Cred că ea mă iubea ca pe un copil singuratic. Parcă o văd, era o fire de femeie foarte bună, simpatică şi neobişnuită. Îmi părea că e o icoană în faţa mea, o iubeam foarte mult şi mă simţeam foarte fericită cu ea. Dar în celelalte zile mă duceam singură la lelea Druţa şi eram întîlnită de deadea Hariton la punte. Puntea era un poduleţ de lemn ce scîrţia şi se clătina mereu cînd treceam pe deasupra. Ea era întinsă peste un rîuleţ şi o adîncă rîpă în mijlocul satului. Precum părinţii mei îşi făceau serviciul la gara Căinări aşa cam la vreo 4 km de sat, totuşi mi se părea mie că sînt foarte singuratică fară ei. Cîteodată mai venea tătăica să mă vadă, dar cam rar. Cînd aveam vacanţă, mă duceam şi eu la gară pe jos prin schini, pe o cărăruie mai apropiată. Şi, totuşi, nu-mi era mie clar, de ce părinţii mei erau atît de ocupaţi, nu atrăgeau atenţia vieţii mele de copil. Eu nu contactam cu alţi copii, fiindcă trebuia să fiu ca un ceasornic de punctuală, trăiam, de fapt, la oameni străini. Cred că de aceea eram destul de sfioasă, ruşinoasă, închisă în mine. Lelea Druţa era o fiinţă de femeie bună, dar mie îmi lipsea căldura de mamă de care într-adevăr am fost lipsită. Nu m-a miluit nimeni cu cuvinte dulci de mamă, aşa s-a creat situaţia în familie. Cînd mi-era foame, o întrebam pe lelea Druţa, ce aş putea mînca, ea îmi zicea că este pînică în bucătărie. Aceasta a fost o perioadă de lipsuri a unor bucurii copilăreşti, o perioadă de întuneric pentru un copil de vîrsta mea. Cîteodată mă ascundeam de privirea lumii, cînd spre coada ochiului aluneca un fir de lacrimă, ca un şuvoi ferbinte, însă nu simţeam ferbinţeala lor şi ele se prelingeau pe obrazul meu. Ce necruţător a fost timpul copilăriei mele! Dar zilele trecuseră una după alta, grăbite, şi exista, totuşi, o portiţă deschisă de speranţă. Şi atunci puneam mîna pe condei şi scriam primele mele poezioare. Aveam un caieţel gros de poezii alcătuite de mine începînd cu clasa I-a acolo, la lelea Druţa pe cuptor, au început primele mele versuri, dar totul s-a pierdut în timpul războiului. Poezioarele mele conţineau aceea lipsă de dragoste părintească, acea lipsă de mîngîiere din sufletul meu copilăresc. Dar s-a început văpaia războiului şi totul a luat alt curs. Ruşii au ocupat Moldova, adică au ˝eliberat-o˝. Mama a îngropat într-o groapă săpată în mijlocul casei toate documentele şi cărţile, fiindcă toţi atunci erau consideraţi duşmani ai poporului, erau vremuri periculoase. Şi aşa au rămas pe veci acolo aceste cărţi şi documente. Acum cînd am fost eliberaţi de către sovietici, s-au organizat şcoli cu predarea alfabetului chirilic. Învăţam într-o clădire mică, se zicea că fusese construită de Morozanu care a fost deportat de ruşi în anul 1940. Familiile au fost despărţite de bărbaţi. Bărbaţii au fost duşi în lagăre, de unde nu s-au mai întors. Despre aceste timpuri voi deschide un nou capitol. Eu eram tare necăjită, cînd plecam în vizită la părinţi, la gara Căinari. Uneori trebuia să alerg mereu după o vecină a noastră, Vasiliţa lui Luca Ţapu, fiindcă mama o ruga să mă ia cu dînsa cînd pleca la fiică-sa, ce avea serviciu la gara feroviară din Căinari. Uneori chiar dormeam la ele, dar în paturile lor de lemn se oploşeau mii de ploşniţe de diferite soiuri, vai ce mă mai pişcau! Cînd mă sculam dimineaţa eram toată pişcată, tocmai roşie. Toată noaptea aproape nu dormeam, nu-mi era mie a somn, mă vîrcoleam mereu. Dar, mă rog, eram satisfăcută de ospitalitate. Toată vacanţa trebuia să pasc vaca cu doi viţei. Odată, fiind la gară, nu mai ştiu cu ce ocazie, am trecut toate căile ferate, ele erau destul de multe. Nu existau pe atunci semne de interzicere pe unde puteai trece pe cealaltă parte a drumurilor acestei căi ferate. Eu, foarte liniştit, treceam peste ele, nu-mi dădeam seama ce primejdie mă poate aştepta. Deodată văd cum, cu o viteză fulgerătoare, cu un vuiet străpunzător, venea un tren de marfă din deal de la Zloteşti. Din fericire, m-am oprit între şinele trenurilor. Cu un sunet extraordinar, fulgerător a trecut acest tren de marfă cu multe vagoane pe lîngă mine. Se vede că Dumnezeu m-a ferit de moarte, căci am rămas vie. Eu, atît de amarnic m-am speriat, că am pierdut darul vorbirii. Nu mai ştiu cum am explicat părinţilor ce s-a întîmplat, dar, de spaimă, nu vorbeam cu nimeni şi plîngeam mereu. Aşa am devenit un timp îndelungat un copil închis, sfios, înspăimîntat şi fară să mai pot zîmbi. Spaima aceasta mă deranjază şi acum. Cînd mi-aduc aminte, mă doare în spinare şi în piept, dar nu mă jeluiam nimănui. Părinţii nu mai aveau timp să mă întrebe ce mă doare, spaima este în suflet mereu, acesta este un fenomen extraordinar de greu şi de nelecuit. Mă mai descînta lelea Druţa de speriat, dar dat a rămas zvîcnetul acela, acel vuiet al trenului, mi se păstrează şi acum zîngănitul straşnic în creierul meu. În fine, între timp am terminat şcoala de 4 ani din sat. Fără ca să absolvesc şcoala de 7 ani cum se cerea pe atunci, tătăica mă duce la Şcoala pedagogică din Bender, ce am absolvit-o cu succes. Am fost trimisă cu bună recomendare la Universitatea de Stat din Chişinău, dar spre marele meu regret, am întrerupt toate studiile mele fiindcă în anul 1949 familia noastră a fost deportată cu alte familii din Caşcalia în Siberia îngheţată. Şi numai după întoarcerea din Siberia am absolvit Universitatea din Chişinău, Facultatea de Istorie şi Ştiinţe sociale, mai tîrziu am trecut la Facultatea de Limbă şi Literatură Rusă la Institutul Pedagogic “Ion Creangă” din Chişinău.

Cu drag pДѓstrez doar amintiri plДѓcute despre primii ani de ЕџcoalДѓ. Eram ЕЈintuiЕЈi toatДѓ ziua Г®n bДѓncile incomode care ne deformau coloana vertebralДѓ Еџi erau vopsite urГ®t cu vopsea neagrДѓ. De fiecare datДѓ Г®ntГ®lneam blГ®nda Еџi draga noastrДѓ Г®nvДѓЕЈДѓtoare. Eram foarte nerДѓbdДѓtoare, inima Г®mi bДѓtea cu putere, dar, Г®n acelaЕџi timp, eram foarte fericitДѓ cu ivirea ei Г®n clasДѓ. ArДѓta ca oВ zГ®nДѓ cu chip de Г®nger, cu glas duios, cu ochii albaЕџtri ca seninul cerului Еџi cu pДѓrul auriu ca spicele grГ®ului. Noi, micuЕЈii, eram ca puii de rГ®ndunicДѓ rДѓspГ®ndiЕЈi pe cer, dar ea cu blГ®ndeЕЈea Еџi drДѓgДѓlДѓЕџia ei ne-a adunat Г®ntr-un colectiv Еџi ea ne-a condus primii paЕџi spre luminДѓ, cu mГ®na ei plДѓpГ®ndДѓ ne conducea condeiul din mГ®na noastrДѓ tremurГ®ndДѓ. Primii ani de ЕџcoalДѓ sГ®nt oВ perioadДѓ aВ descoperirilor. Copiii au sete de aВ cunoaЕџte, de aВ Г®nЕЈelege Еџi Г®nvДѓЕЈДѓtorul Г®i Г®nzestreazДѓ cu mijloace de aВ Г®nvДѓЕЈa, de aВ dezvolta tot ce e dat de Dumnezeu. Da, primul dascДѓl e dator sДѓ dobГ®ndeascДѓ buna cunoaЕџtere aВ capacitДѓЕЈii Еџi intereselor fiecДѓrui elev. Acum citesc autobiografia scriitoarei engleze, Agatha Christie, Еџi mДѓ mir cГ®t de fericitДѓ i-a fost copilДѓria Еџi cГ®te lipsuri am avut eu Г®n copilДѓrie.






Cabinetul exemplar de limba rusa, scoala в„–25, Chisinau,В 1982



Părinţii ei aveau mari posibilităţi să-şi aranjeze odrasla la diferite şcoli cu diferite niveluri: limbi străine, muzică, înot, călărie, desen, lecţii de dansuri, lecţii de bune maniere în societate, ş. a. În cele din urmă, dacă fiecărui copil i se oferă mediu potrivit, înconjurarea necesară şi profesorul poate creea o atmosferă plăcută spre întocmirea rapoartelor de activitate a elevilor. Ce să zic? Pe acele timpuri nu aveam nici caiete pe care să scriem, scriam lecţiile pe o plăcuţă de gresie înrămată cu un creion de gresie. Plăcuţa avea o suprafaţă de 25 cm patraţi şi de aceea mereu ştergeam ce scriam, fiindcă aveam puţin loc. Necazul cel mai mare era că, dacă scăpai plăcuţa jos, ea se spărgea şi trebuia să primeşti o pedeapsă. Pedeapsa era apanjată într-un colţ de clasă. Pentru o mică învinuire trebuia să stai în genunchi cu mîinile în sus pe grăunţe şi coji de nucă. Dar încă mai dureros era cînd, cu mîna ta, trebuia să aduci din curtea şcolii o vărguţă de liliac, cu ajutorul căruia învăţătorul îţi croia cîteva vărgi la palmă, pînă îţi ieşeau beşici şi atunci ţineai bine minte cum să te porţi la şcoală. Spre fericirea mea, m-a ferit Dumnezeu de aşa pedeapsă. Pe atunci pedeapsa de către învăţător era un lucru obişnuit şi de necondamnat. Părinţii dau voie învăţătorului să aplice aşa pedepse, vroind ca copiii să fie supuşi şi ascultători. Toţi desigur, îşi amintesc primii paşi de învăţătură, ei nu se şterg din memoria lor. Tot ţin minte: liniuţe, bastonaşe, băncile negre, mâzgălite, abecedarul cu poza celui întîi clopoţel. Memoria este un catalog. Chiar dacă nu-mi amintesc exact numele unui elev cu care mă întîlnesc pe stradă, dacă îmi spune în ce bancă a stat, imediat îmi amintesc numele, cu toate că acum, la vîrsta înaintată a mea, multe de toate uit. Aş vrea să mă auzi acolo în ceruri: “Ce cuvinte să-ţi spun, dragă învăţătoare, ce covor să-ţi aştern pe cărarea ursită de dor? Îţi aduc un curcubeu de crizanteme, revărsînd melodia de-a lungului drum pedagogic”.

“Ducînd povara anilor în spate, ne învăţai pe noi să facem carte
Şi pentru firul cel de păr cărunt, mă închin pînă la pămînt”.

Îmi este dureros fiecare 1 septembrie. E toamnă şi frunzele îşi dansează valsul înstrăinării, impunînd atmosfera de melancolie, văzînd că încă o generaşie este în trecere. Se macină timpul, adunînd imaginea anilor în istorie. Mai trece o toamnă şi încă una… “Dar lumina cuvîntului de tine semănat, aprinde mii de lumini pe pămîntul însetat. Seminţele vorbelor tale înţelepte încolţesc în credinţă şi speranţă, aduc iubire unde e ură, adevărul, unde e minciună, mîngîiere unde e durere.”




Pagina neagrДѓ Г®n istoria poporului moldovenesc


La 22В iunie anul 1941В s-a Г®nceput rДѓzboiul pentru apДѓrarea patriei cu Germania hitleristДѓ.

Mare necaz s-a nДѓpustit peste toatДѓ ЕЈara. Zi de zi cДѓdeau mii de bombe. Еўin bine minte cum toЕЈi vecinii noЕџtri se ascundeau de bombardament Г®n beciul nostru, fiindcДѓ era mare Еџi bine construit.

Satul nostru Caşcalia este aranjat între 2 dealuri. Şi iată că de peste un deal înaintau trupele germane, de peste altul – oştirile ruse şi cădeau bombele una după alta. În ziua aceea, spre înserate, în beciul nostru a întrat un ostaş sovietic, fugea şi el săracul de moarte, fugea de armata rusă, în felul acesta era trădător, fugea de armata germană ca duşman, era bine prins în capcană. Mama i-a dat o bucată de pîine şi i-a zis să stea cu noi în beci, dar el ne-a explicat că trebuie să plece, precum de îl găsesc pe el aici “Vă împuşcă pe toţi!” şi el a plecat. A doua zi l-am văzut călcat de un tanc rusesc. Femeile l-au bocit, acesta a fost primul cadavru al acestui ostaş fără nume şi l-au îngropat sub umbra unui nuc din grădină. In buzunar nu avea documente, ci numai o poezioară scrisă pe un colţ de ziar vechi: “Tovarăşul meu, tu ai căzut în lupta crîncenă cu duşmanul, Nu striga, nu plînge mereu, nu te ofta, tu nu eşti rănit, eşti mort. Ce să fac? Îţi scot ciobotele tale pentru o amintire fiindcă noi trebuie să înaintăm”. Multe cadavre ale ostaşilor de diferite naţionalităţi au rămas pe cîmpuri. În viile noastre zăceau multe cadavre umflate şi împuţite, neîngropate. Pe toţi îi aştepta cineva acasă. Era o jale extraordinară… Multe filme despre război am vizionat, dar ce am văzut eu pe câmpuri de război, numai în satul nostru, era imposibil de povestit, aceste evenimente s-au memorizat greu în mintea mea de copil. Mai tîrziu, cînd terminasem Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Sociale, eu organizam în şcoală cu copii diferite serate despre acele ore retrăite în timpul războilui. După ce s-a terminat războiul, ecoul lui încă continua. Aici-colea explodau minele şi bombele de pe cîmpul de luptă. Aceste terenuri trebuiau prelucrate şi astfel, zi de zi, se întîmplau nenorociri. Pe unele locuri special erau lăsate unele obiecte mici ca stilouri. Copiii se repezeau după ele, după aceste obiecte distrugătoare, şi explodau cu ele în mînă pe loc. Pe cîmpiile de la Vozoaca, aşa se zice unui mare teren de pămînt, se găseau cadavrele ostaşilolr de diferite naţionalităţi, pe suprafaţa pămîntului nu mai avea cine să îngroape atîtea cadavre. Aşa aceste trupuri au fost mîncate de viermi, cioare şi animale sălbatice pe cîmpuri.




Foametea din anii 1946—1950


Nu era deajuns că războiul a distrus totul, dar şi după acest război crîncen a fost o secetă extraordinară pe pămîntul nostru natal. Bîntuia o foamete, foametea ce aducea mii şi mii de cadavre. Oamenii se umflau butuc de foamete. Despre asta este oribil să-ţi aduci aminte. Noi copiii eram speriaţi şi mustraţi de părinţi să nu ieşim în stradă, că se auzea fel de fel de cazuri, că cine ieşea din casă era prins şi nu se întorcea. Oamenii, din mare disperare de moarte, se mîncau unii pe alţii. Mama lucra la o cantină la spitalul din sat. Ca să scape cei 2 copii de foame, pe Gică şi pe Nina, mama ascundea în sîn cîteva boabe de fasole sau porumb şi cumva a întreţinut pe cei 2 copii slăbiţi, lipiţi păjnîntului. Eu eram studentă la Şcoala Pedagogică şi nouă ne dau de amează o farfurie de balabură şi o bucăţică de pâine, totuşi statul avea grijă să nu moară studenţii de foame… Era foarte grozav să vezi cum mor oamenii de foame, căzînd pe unde ase nimerea în stradă sau în cîmp.

Ai fi auzit tu, cititorule, cum oamenii în acea desperare mîncau tot ce era posibil, se mîncau unul pe altul, dezgropau cadavrele morţilor şi le mîncau, era ceva incredibil. Da, voi, această generaţie, nici nu credeţi, dar noi am retrăit toate aceste spectacole a veţii omeneşti. Prin sat nu mai întîlneai cîini, pisici, nemaivorbind de animale domestice sau păsări. Era pe la sfîrşitul cursului al II-ea, cînd tatica mi-a adus mîncăruri din carne de cal, aceasta a fost cea mai delicioasă mîncare. Soacră-mea îmi povestea cum a scăpat copiii de foamete, a închis vaca în casă, fiindcă totul se fura şi cu asta a scăpat de foamete. Aceasta a fost o amară pagină a veţii beţilor moldoveni după război. După ce a murit de foame jumătate din populaţie, sovieticii, fraţii mai mari ai noştri, au hotărît să ne ajute, fiecare din noi primeau cîte 200 de grame de grăunţe de grîu sau porumb. Da, acesta a fost o foamete organizată de către fraţi, să ne ţină în genunchi… După ce ne-am mai înfiripat, vara strîngeam spice de grîu, după ce roada era strînsă de pe cîmp. Fiind foarte flămînzi, nu mai aşteptam ca mama să rîşnească aceste boabe, le mîncam aşa crude şi ne umflam pîntecele. Mai tîrziu, tata a construit o rîşniţă din două petre, aşa-numită moară de măcinat grînele cu mîna. Nu aveam ce duce la moară, doar aveam cîţiva pumni de grîne numai. Veneau mulţi săteni să macine acel puţin de boabe dintre care ne lăsa şi nouă drept plată cîte un pumn de grîne. Aşa am ieşit biruitori din grozava foamete. Mai tîrziu, prin anii 1947—48, cînd grînele au rodit după o abundenţă de ploi, ţăranii au prins la puteri şi au început să-şi prelucreze ogoarele. Şi aici fraţii sovietici au numit “postavca”, adică norma de grîne ce ţăranul trebuia s-o dea la stat. Şi acest bir, această postavcă, era aşa de înaltă că bietul ţăran nu putea s-o îndeplinească. Şi atunci jandarmii ruşi, cu nişte ţăvi lungi, căutau unde ţăranii ar fi ascuns grînele şi cu măturicea strîngeau ultimile grăunţe şi le încărcau în saci, în căruţe le transportau în Rusia de la gara Căinări. Şi iarăşi foamete, şi iarăşi ţăranul moldovean ridica mîinile spre cer, Doamne, Dumnezeule, cum mai poate suporta un om atîtea necazuri? Şi iată puterea sovietică, bănuind pe unii ţărani că ascund grînele pentru a-şi întreţine familia, prin sudoarea muncii sale, îi numeau pe ei chiaburi, duşmani ai poporului. Nu putea nimeni să deschidă gura, că imediat era trimis la închisoare. Toţi erau speriaţi cu deportarea lor în Siberia. Noi, copiii alergam pe toate dealurile în căutarea rîbcei sau rabsul. Rabsul era o plantă sălbatică, dar omul de nevoie totul poate inventa. Din acele seminţe mărunte negre se măcina şi se prelucra oloiul. Văd aici în Germania lanuri întregi se plantează această plantă şi din ea se prelucrează uleiul Rabsoll. Planta înfloreşte o culoare galbenă.

Foametea a fost una dintre marile catastrofe cu care umanitatea a trebuit să se confrunte de-a lungul istoriei. Dacă nazizmul a folosit înfometarea împotriva popoarelor considerate rasial “inferioare”, comunismul a folosit-o pe scara largă pentru terorizarea întregii populaţiei dintr-un anumit teritoriu. Anii 1945—46 au fost ani secetoşi în Moldova. Mărfurile ce erau aduse erau cartelate.






Sectia de limba rusa, scoala din Ghidighici.В 1986



Fiecare locuitor primea o cartelă pentru cumpărarea unor mărfuri. Fiind studentă la Şcoala Pedagogică, primisem şi eu o cartelă. Şi iată că am perdut-o şi atunci, vai de capul meu, am îndurat foame şi necaz. Oamenii erau rău disperaţi, în sat se auzea multe straşnice întîmplări. Din cauza slăbirii organizmului, oamenii se umflau. Se spune că foametea e mai gravă şi decît războiul. O mamă îşi mîncase copilul său. Ea zicea: “Doamne, iartă-mă, copilul meu era deja mort. Groaza de a muri de foame m-a pus la încercare să mînînc fetiţa. Da, am fiert-o şi am mîncat-o, iar oasele le-am pus într-o cutie şi le-am îngropat în grădină, dar locul acela l-am înecat cu lacrimi”. Dar acele fapte se ţineau în taină. Unde s-a mai văzut aşa ceva? Şi gîndiţi-vă, de ce adevărul despre foamete să nu fie spus pînă la capăt!… În cartea sa “Foametea în Moldova”, Anatol Ţăranu şi George Rusnac scriau despre acele vremuri grele. Desigur trebuie să ai mare curaj să te apropii de asemenea teme foarte dureroase. Îţi trece fiori prin tine cînd îţi aduci aminte de această perioadă, dintre cele mai tragice din istoria noastră, cînd a murit ori a dispărut fiecare al 2-lea om din Moldova. Foametea a fost un cataclism groaznic. Îmi aduc aminte de cea bucăţică de pâine cleioasă, uneori plină cu viermi, de 70 g, după care trebuia să stai ore întregi în rînd, căzînd acolo în rînd fără puteri. A încercat şi Ion Druţă să vorbească pe această temă, dar a facut-o cu jumătate de gură, mai mult nu se putea de vorbit pe timpuri. Despre foametea din anii 1946—47 e datorie a memoriei trebuie să scrii adevărul. Foametea a distrus societatea intelectuală, tradiţiile şi cultura. Era timpul, cînd trebuia să te mulţumeşti cu puţinul, să ai răbdare nelimitată, să te supui mereu. În “Cartea foametei” există un pasaj despre un ostaş care a trecut prin para focului în război, dar întors acasă a văzut cum îi mor de foame cei doi copilaşi. Teama de a muri de foame este una dintre cele mai paralizante. În timpul foametei eu m-am găsit în oraşul Bender la Şcoala Pedagogică. Eram studentă în cursul întîi. Într-un fel studenţii erau păziţi de acestă groaznică foame, fiindcă statului îi trebuiau cadre pedagogice aici în Moldova. Majoritatea studenţilor erau de peste Nistru, adică de pe teritoriul Transnistriei de astăzi. Tatăl meu, fiind director de şcoală în satul nostru natal, m-a prezentat şi pe mine cu alţi tineri din sat să urmez Şcoala Pedagogică. Mă gîndeam de ce tatăl meu s-a stăruit să mă dea aşa de mică, adică după 4 clase, îmi era tare greu, creierul meu de copil obosea de ˝zubreala de toate zilele˝, dar am învins totul. Cred că el m-a ferit să nu mor şi eu de foame, aşa cum au suferit cei 2 copii, Gică şi Nina. Grele vremuri au fost, foarte grele. Dar eu am fost martorul acestor furioase vremuri. Mă cutremură acele memorii.



Aşa ne-au zguduit anii războiului. În sfîrşit s-a terminat războiul, a devenit viaţa paşnică, s-a întors şi tatăl meu de pe cîmpul de luptă. El ne povestea cum, ca prin urechile acului, a rămas şi el în viaţă, cum au şuierat gloanţele pe lîngă el şi chiar şi pălăria i-au spart-o, el ca prin minune a scăpat. Tatăl meu, Modiga Ion, a început să lucreze ca învăţător de matematică la şcoala din sat. Mai tîrziu a fost numit director de şcoală. În anul 1946, am terminat şi eu 4 clase primare. Tatăl meu, fiind director de şcoală în satul Caşcalia, primise o indicaţie obligatoare din judeţul Taraclia, precum că trebuia să trimită la învăţătură cîteva candidaturi de fete şi băieţi în oraşul Bender la Şcoala Pedagogică. Era o necesitate vitală, sudul Moldovei ducea lipsă de cadre pedagocice, iar ţăranii nu vroiau să-şi trimită copii departe de casă. Stăruindu-se urgent, tatăl meu ducea convorbiri cu părinţii acelora, dar mai mult fără rezultat, precum că copiii lor, după şcoala primară, trebuiau să muncească în cîmp. Era o situaţie grea. După ce s-a format colhozul “Drumul Nou” în sat trebuiau multe braţe de muncă. Cu chin cu vai s-a ales tatăl meu cu cîţiva flăcăi din sat, de fete părinţii nici nu vroiau să audă, printre ei Pîntea Petru, Ţurcanu Ion, Pascal Mihail, Coliban. Cu ei trebuia să se prezinte la Şcoala Pedagogică. Dar erau de tot puţini şi pe loc îi veni ideea de a mă lua şi pe mine cu ei. Eu eram o copilă mică, de 11 ani, mă rog, firavă, ruşinoasă, şi pe lîngă toate acestea eu trebuia să cunosc materialul obiectelor ce nu mi s-a predat în clasele primare, îmi trebuia, desigur, şi un certificat corespunzător pentru terminarea acelor 7 clase ce nu le terminasem, drept că şi ceilalţi băieţi terminaseră numai cîte 4—5 clase, în timp de război nu-ţi mai venea a carte. Vai de mine! Nu-mi dădeam seama ce mă aşteaptă. Ei, curînd, în august, trebuia să susţină examenele de intrare la Şcoala Pedagogică. Ţin bine minte ca acum, primul examen a fost geografia, habar n-aveam de aşa ştiinţă, ea se preda numai în clasele superioare. “Tu vei deveni învăţătoare!” îmi zise tatăl meu. Ce o mai fi şi asta? nu-mi dădeam seama, ce o mai fi şi cuvîntul ˝pedagog˝, ştiam că tatăl meu, ca învăţător şi ca director de şcoală, era stimat în sat şi iubit de elevi şi părinţi, dar eu, eu nu cunoşteam încă nimic, eram un copil cu puţină experienţă de viaţă.



Pe o cărăruie întortochiată, ce trecea prin satul Zolotievca spre Tighina, mă ducea de mînă tatăl meu, Modiga Ion. Mă dor picioarele, mă ustură ele de afurisiţii de ghimpi, mă jeluiam eu încă somnoroasă. Şi roua de dimineaţă îmi umezea încălţămintea. Nu credeam eu în realizarea acelor idei ale tatălui meu, căci aveam numai 4 clase terminate şi toată pregătirea mea pentru examene erau cele povestite de tătaica în drum, pe jos de la Caşcalia spre Tighina, o distanţă de vreo 58 de kilometri. Dar cum voi da eu examenul la geografie?! “Nu-i nimic, mergem pe jos, pînă la Tighina sînt 58 de kilometri şi eu îţi povestesc temele principale.” Fiind, cred eu, cu mintea ageră, am însuşit ce am însuşit, trecînd această distanţă pe jos şi văicărîndu-mă că mă dor picioarele. Dar nu era altă soluţie, nu exista alt transport. Sosind în oraş, pentru a-mi prezenta mai întîi documentele necesare, mă aflu în cabinetul directorului Şcolii Pedeagogice, tovarăşul Bondarenco. El îl întreabă pe tatăl meu:

– Şi ce, această copiliţă de statură foarte mică, firavă, după cum văd, vrea să fie studentă? Cîte clase ai terminat, se adresă către mine?

– 7 clase, răspunsesem eu, neîncredinţată.

– Nu se poate, nu necăjiţi acest copil, ea se va îmbolnăvi, creierul ei este al unui copil.

– Va face treabă, ea are mare tărie de caracter, zice tatăl meu.

AЕџadar, eu am devenit studentДѓ. Vezi cДѓ tatДѓl meu, fiind director de ЕџcoalДѓ, mi-a fabricat un cerificat fals de 7В clase, precum Еџi la acei 5В bДѓieЕЈi care au reuЕџit sДѓ devinДѓ studenЕЈi tot Г®n felul acesta. Ce sДѓ faci, aЕџa erau cerinЕЈele vieЕЈii.



Directorul Ећcolii Pedagogice din Bender, tov. Bondarenco. ГЋn faЕЈa mea stДѓ un om obosit la faЕЈДѓ ca Еџi cГ®nd n-ar fi dormit destul, supДѓrat, cum mi se pДѓrea, cu pДѓrul revДѓЕџit, cu oВ cДѓrare neglijentДѓ Г®n dreapta. ГЋl priveam tremurГ®nd din cap pГ®nДѓ Г®n picioare. Cu un costum bej, ЕЈesut ca bobul de orez, cДѓmaЕџa tot de culoare bej deschis, ca nisipul, iar cravata de lГ®nДѓ maronie. ГЋn acea Г®mbrДѓcДѓminte l-am vДѓzut toЕЈi cei 3В ani de zile. Pe cГ®nd el telefona cuiva, eu Г®1 studiam. RДѓmГ®nГ®nd oВ secundДѓ mai mult cu privirile asupra chipului sДѓu prelung, cu un nas ascuЕЈit Еџi coroiat, aveam impresia cДѓ aceasta sugereazДѓ un cioc de pasДѓre. PДѓrul lui, agresiv de negru, Г®mi Г®ntДѓrea sentimentul de cruzime. TerminГ®nd convorbirea telefonicДѓ, Г®ncepu dialogul. Contactul cu acest om Г®ngrozitor, dupДѓ cum Г®mi pДѓrea mie, era un contact viu, dar mДѓcinДѓtor, parcДѓ crud.

– De ce necăjiţi acest copil, va putea ea să înfrunte greutăţile studierii? zise el, adresîndu-se către tatăl meu.

– Da, ea va face faţă în studiere.



ГЋntrebarea directorului trezi Г®n mine un gГ®nd dureros Еџi rДѓscolitor. Desigur cДѓ eu nu mДѓ pricepeam cam ce greutДѓЕЈi m-aЕџteaptДѓ. Directorul fДѓcu oВ pauzДѓ. StДѓtea la masa lui cu oВ liniЕџte aproape seninДѓ, dar cu atГ®t mai ameninЕЈДѓtoare dupДѓ cum Г®mi pДѓrea. MДѓ studiase din nou, Г®Еџi Г®mpreunase mГ®inile Еџi le ЕЈinea ca la rugДѓciune Еџi nu-Еџi dezlipea ochii de la mine, ce mДѓ facea sДѓ mДѓ gГ®ndesc cДѓ de acest om cu privirea asprДѓ depinde soarta mea de aВ deveni Г®nvДѓЕЈДѓtoare Еџi ochii mi se umeziserДѓ de lacrimi. De aceea, tatДѓl meu luase alt subiect de discuЕЈie precum cДѓ Еџi el e pedagog de profesie. ГЋntre timp, am tras atenЕЈia la tabloul de pe perete din spatele directorului. Un tablou zugrДѓvit, Г®nfДѓЕЈiЕџГ®nd oВ pДѓdurice albДѓ de mesteceni, iarna. Pictorul pictase zДѓpada astfel, Г®ncГ®t troienitДѓ Еџi viscolitДѓ pГ®nДѓ cuprindea triunghiurile mesteacДѓnilor, Г®mi trezea oВ stare ciudatДѓ de frig, de frig adevДѓrat Еџi starea aceea era Г®ntДѓritДѓ de cerul ca sticla, Г®nsinuat printre crengile subЕЈiri Еџi cu care frunze cДѓrДѓmizii zdrenЕЈuite Еџi uitate moarte din toamna ttrecutДѓ pe braЕЈele fragile cu care mestecenii implorau parcДѓ liniЕџtea siberianДѓ, mДѓ gГ®ndesc eu acum dupДѓ ce rtrДѓisem anii siberieni.

Da, nu-mi Г®nchipuiam cДѓ dupДѓ ce termin Ећcoala PedagogicДѓ oВ sДѓ vДѓd Еџi oВ sДѓ retrДѓiesc vГ®rfurile acestor mesteceni la acel cer senin de sticlДѓ Г®n cristalele zДѓpezii. AЕџa, nu se vedea nici oВ vieЕЈuitoare, era numai oВ Г®ncremenire de cristal, Еџi iar Г®mi arunc privirea Г®n lumina de frig aВ acestui peisaj Г®n care pictorul pusese, indiscutabil, ceva din frigul lui sufletesc, pentru cДѓ nu era un peisaj de iarnДѓ, sДѓ evoce, cu bucurie copilДѓreascДѓ, acest anotimp Г®n care mi-aЕџ imagina vacanЕЈa fericitДѓ aВ CrДѓciunului, ci pictorul redase Г®n suflet oВ mare tristeЕЈe, un suflet rece cu oВ gheaЕЈДѓ sufleteascДѓ. PГ®nДѓ cГ®nd Еџi rama lui bogatДѓ, aurie, ЕЈi se pДѓrea la rГ®ndul ei geruitДѓ de oВ brumДѓ subЕЈire, Г®ncГ®t, privind tabloul, ЕЈi se facea Г®ntr-adevДѓr frig, Г®ngrozitor de frig. Da, da, acel Г®ngrozitor frig din Siberia. DupДѓ ce tatДѓl meu terminase convorbirea cu directorul Ећcolii Pedagogice, prin alte vorbe, directorul zice cДѓ el aВ adus acel tablou din Siberia, unde trДѓise, Еџi iatДѓ cДѓ acum el vrea sДѓ-Еџi Г®ncДѓzeascДѓ oasele la bДѓtrГ®neЕЈe Г®n Moldova noastrДѓ Г®nfloritoare. MДѓ gГ®ndeam eu cДѓ noi, moldovenii, trebuie sДѓ facem loc la ruЕџi ca sДѓ se Г®ncДѓlzeascДѓ.



Şi să vezi că, la înmînarea diplomelor, Bondarenko îl zăreşte pe tatăl meu, prezent aici la o serată, îi zise: “Ai avut dreptate, fata dumneavoastră a avut o mare tărie de caracter, a terminat cu diplomă roşie, ce eu i-o înmînez acum”. Tatăl meu m-a luat în braţe de pe scenă şi m-a sărutat pe obraz, nu crescusem tare, ceilalţi colegi ai mei erau destul de măşcaţi. Dar ne reîntoarcem. Şi aşa am susţinut bine examenele de intrare, uneori ajutată de colegii mei, mă rog, nici ei nu ştiau mai mult decît mine. Pe atunci nu ajungeau cadre pedagogice în şcoli, nu se predau multe obiecte aşa ca limbile străine, de exemplu, şi nici şcoli speciale construite. În clasa a 2-a, ţin minte, în timpul războiului, învăţam afară la un vecin de al nostru, sub umbra unui nuc… Devenind studentă la Şcoala Pedagogică din oraşul Bender, acum Tighina, m-am trezit într-un cămin cu 45 de fete. E anul 1946, în timpul de după război, oraşul complet ruinat şi iată căminul nostru era o clădire distrusă în timpul războiului, aşa s-a stăruit statul să ne ofere condiţii pentru studenţie. Erau construite aşa-numitele ˝nare˝, adică paturi de lemn dintr-un perete în altul, în care se oploşau ploşniţile, ce ne pişcau rău. Dimineaţa corpul nostru erau roşu însîngerat. Pe paturi aveam saltele de paie. Despre curăţenie nu se mai poate de vorbit fară revoltă. Se ivise deodată cei mai măşcaţi păduchi. Nu se mai afla nici o soluţie de luptă împotriva lor. În loc de ferestre şi uşi, erau împletite închizători din stuf. Ei, vă închipuiţi. Cînd le povestesc copiilor mei despre învoielile de studii ale mele, lor li se par poveşti. Dar toate acestea erau fleacuri în legătură cu aceea că aproape toate obiectele se predau în limba rusă. De la început, nu înţelegeam nimic. Plîngeam mereu, dar ca să fug de acolo era imposibil. Nu ştiam nici drumul, nici măcar un fel de transport nu exista. Unii consăteni de ai mei n-au rezistat şi şi-au luat tălpăşiţa. De la gara Bender pînă la Căinări circulau numai trenuri de marfă. Şi totuşi, am încercat să fug, m-am căţărat într-un vagon de cărbuni. Neagră, încărcată de fum, am fost prinsă şi adusă la jandarmerie. Ei, mă rog, ce să-mi facă, mi-a dat voie să plec. Pe loc mi-am adus aminte de sfatul părintelui: “Trebuie să studiezi, trebuie”. Ce timpuri grele au fost după război e greu de redat, era o foamete cumplită. Părinţii şi ei nu puteau veni la mine, dar, dacă veneau, nu puteau nici ei să ne aducă ceva de mîncare. Foametea făcea pe atunci milioane de cadavre. Cea mai delicioasă mîncare din cantina studenţească era o hrincă de pâine neagră şi o supă cu crupe de grîu, mai exista pîine de macuc, adică, după ce din seminţe de floarea soarelui se scurgea uleiul, din această rămăşiţă se cocea pîine, ea se numea pîine de macuc. Sau mai mîncam turte din ghindă, dar despre aceasta voi mai vorbi. Era destul de greu, dar tineretul de atunci avea ceva ce îl deosebeşte substanţial de cel de azi. Poate entuziasmul sau speranţa într-un viitor luminos îi făceau să nu plece capul în faţa greutăţilor, să nu-şi piardă curajul. Printre studenţii de atunci circula un vers de glumă:

“Mai am un singur dor, să mă fac învăţător
Şi mama să mă-nsoare, c-o mîndră învăţătoare.”

ГЋn curГ®nd, peste un an de studii, ne-am aranjat la cДѓmin pe strada Sergheevka. Pe jos, pГ®nДѓ la ЕџcoalДѓ trebuia sДѓ mergem vreo jumДѓtate de orДѓ. Din primele zile de studii, nici nu mДѓ aЕџteptam la ce greutДѓЕЈi aveam de Г®ntГ®mpinat. Stam la studii cГ®te 4В perechi. DupДѓ prГ®nz iar trebuia de tradus tot materialul din limba rusДѓ Г®n limba moldoveneascДѓ, doar multe obiecte se predau numai Г®n limba rusДѓ, profesorii erau veniЕЈi din Rusia. Nu Г®ntГ®lnisem nici un rus pe la noi, nu cunoЕџteam nici oВ boabДѓ, dar de unde? Unii studenЕЈi, veniЕЈi de dupДѓ Nistru, din Speea Teea, Nezavertailovka Еџi din alte localitДѓЕЈi de dincolo de Nistru, Г®ntr-un fel mai cunoЕџteau limba rusДѓ, dar noi, din Moldova, nici prin cap nu ne venise de limba rusДѓ. Nu mai existau dupДѓ rДѓzboi manuale sau caiete. ToatДѓ ziua fДѓceam conspecte pe foi de ziare. AЕџadar, unul din Еџtiitorii limbii ruse ne traducea materialul din limba rusДѓ Г®n limba moldoveneascДѓ. Vai ce greutДѓЕЈi Г®ntГ®mpinam. AЕџa cДѓ lucrul dat de profesori pentru acasДѓ trebuia de studiat numai noaptea, dar vДѓ Г®nchipuiЕЈi ce Г®nvoieli aveam. ГЋntr-un cДѓmin, Г®ntr-o camerДѓ adicДѓ, locuiam 40В de fete, Еџi electricitatea pe atunci funcЕЈiona de la un motor mecanic pГ®nДѓ la ora 12В noaptea. NeavГ®nd Г®nvoieli de pregДѓtirea lecЕЈiilor, fetele plecau Еџi ele la Г®ntГ®lniri. Ећtiu eu, era greu de studiat, dar tinereЕЈea Г®ntotdeauna este frumoasДѓ. Numai eu rДѓmГ®neam Г®n cДѓmin, eu eram cu oВ vГ®rstДѓ mai micДѓ, Г®ncДѓ nu mДѓ Г®ncercase dragostea Еџi zubream aЕџa zis obiectele cu oВ forЕЈДѓ extraordinarДѓ. Lampa electricДѓ ardea abia-abia, se vedea arzГ®nd ca un tДѓciun roЕџu. MДѓ suiam pe masДѓ Еџi citeam textele. DupДѓ ce mДѓ aЕџezam Г®n pat, din nou repetam cele citite. MДѓ dureau grozav ochii, de pe atunci Г®mi pierdusem vederile, am devenit mioapДѓ.






Pregatirea catre lectii



DupДѓ ce Г®mi Г®nvДѓЕЈasem materialul, se Г®ntorceau colegile mele de la distracЕЈii. AВ doua zi nimeni nu cunoЕџtea lucrul pentru acasДѓ, numai eu Г®l cunoЕџteam, de aceea fetele mereu mДѓ rugau sДѓ le povestesc temele. Ећi eu, ajutГ®ndu-le pe unele, pe altele, repetГ®nd tot timpul, Г®mi Г®ntДѓream cunoЕџtinЕЈele. Eu Г®nvДѓЕЈam totul ЛќГ®n forЕЈДѓЛќ cu multДѓ sГ®rguinЕЈДѓ. ГЋmi venea, desigur, foarte greu sДѓ Г®nvДѓЕЈ din nou toate obiectele ce nu le Г®nvДѓЕЈasem Г®n ЕџcoalДѓ. MДѓ luptam mereu cu limba rusДѓ, grozav de greu. Ећi mai aveam eu oВ mare neplДѓcere, mi-era foarte ruЕџine, vezi cДѓ eu eram cea mai micДѓ de staturДѓ Еџi mai ales la educaЕЈia fizicДѓ, Г®n coloanДѓ eram tot timpul la coadДѓ. Mereu vroiam sДѓ fiu puЕЈin mai mare de staturДѓ. Stipendia noastrДѓ studenЕЈeascДѓ, de 14В ruble, ne ajungea numai, poate, pe oВ sДѓptДѓmГ®nДѓ, dar eu nu eram ajutatДѓ de nimeni. Ећi pДѓrinЕЈii trДѓiau Г®n sДѓrДѓcia Еџi foametea de dupДѓ rДѓzboi.

Au fost foarte grei anii mei de studenţie. Fiind creierul meu de copil atît încărcat, poate şi de aceea şi nu m-am dezvoltat aşa ca alţi copii, am în vedere de statura mea de 1 m, 58 cm. Cu mare chin şi greutăţi am terminat cei 3 ani de studenţie a Şcolii Pedagogice din Bender. Deci, studiere, dar în legătură cu faptul că nu existau cadre cu studii, trebuia acest material de studiat intensiv în cei 3 ani. În sfîrşit, iată-mă la examenul de stat. Precum muncisem eu în forţă, cu mare sîrguinţă, şi precum tatăl meu mi-a zis că trebuie să fiu învăţătoare, mă rog, am susţinut examenul strălucit şi am primit diplomă roşie. S-au cam uimit unii colegi, care pretindeau la diplomă roşie, şi ziceau: “De ce ea, care nu cunoştea nici o boabă, nici un cuvînt rusesc, a primit diplomă roşie?” Şi atunci s-a adunat din nou Consiliul Pedagogic şi trebuia să repet examenele, adică cu aceşti candidaţi la diploma roşie. Şi unii din ei cunoşteau bine limba rusă, dar nu cunoşteau obiectul ca atare. Eu, însă, cunoşteam toată programa pe de rost. Bucăţi mari de proză la literatura rusă le citeam aproape pe de rost, pînă examinatorul îmi zicea: “Ajunge!”. Şi iată că totuşi numai eu am meritat această diplomă. Aceasta a fost prima grea biruinţă în şcoală de studenţie. Biruinţi au fost mai multe în viaţa mea, dar despre ele mai pe urmă. Bucurie mare am făcut părinţilor, ei se mîndreau că au fiică învăţătoare, dar nu mult le-a fost bucuria, peste o lună de zile am fost deportaţi în Siberia îngheţată. Despre această pagină amară, voi povesti mai jos. Încă din copilărie, compuneam unele poezioare, aveam un mic volumaş de poezii, dar de ele nu se interesa nimeni. Iată că în şcoala pedagogică scriam unele poezii mai serioase, unele de dragoste. Aici am fost luată cu o mare atenţie şi unele din ele erau redactate în ziarul “Dimineaţa”. De ceea am fost aleasă ca redactor al ziarului studenţesc “Lumina”. Dar, deportîndu-ne la Siberia, nu-mi era de poeziile mele. Şi acolo trebuia să le scriu în limba rusă. Am încercat desigur.



Între timp, după ce terminasem Şcoala Pedagogică şi aflîndu-mă în vacanţă, pînă la conferinţa învăţătorilor din 25 august, îmi făcusem planuri peste planuri. Vise şi speranţe… Este viaţa ta şi eşti obligat să treci prin ea, fiindcă nu mereu destinul ţi-l poţi face tu, destinul ţi-e dat de la Dumnezeu. Cum mă voi isprăvi eu cu cei mici copii pe care trebuie să-i întîmpin la primul 1 septembrie?! Cum voi organiza prima mea oră în ziua cunoştinţelor?! Mă aruncă gîndul la cauza responsabilităţii enorme pe care învăţătorul o asumă faţă de copii, faţă de părinţi şi întreaga societate, în promovarea educaţiei, acumularea cunoştinţelor copiilor, educarea unei personalităţi. Îmi dau bine seama că totul se începe de la pedagog, care trebuie să îndrumeze, să încurajeze, să inspire şi să conducă copiii spre culmile succesului. Ştiu că un pedagog trebuie să fie mereu în avangarda intelectuală, să cultive valori, idealuri şi principii. Ascult încă o dată melodia lui Ion Suruceanu “Iubiţi învăţători”:

CГ®ntecul, cu vorba voastrДѓ-mi scriu,
Graiul vostru este veЕџnicВ viu,
Pe aripi de vГ®nt vДѓ scriu de-atГ®teaВ ori,
IubiЕЈi Г®nvДѓЕЈДѓtori.

Mă gîndeam pe atunci cum m-aş alipi de aceşti micuţi ca să mă iubească. Da, vise, vise şi speranţe… Doar aceşti mici au nevoie de înţelepciunea, curajul şi poziţia civică a pedagogului. E miez de noapte, dorm copiii în pace, un bec mai luminează încă, numai pedagogul se gîndeşte: “La lecţia de mâine ce voi face?”. În drum, oamenii ce-i vezi îşi deapănă probleme personale, dar tu în suflet răscoleşti problemele şcolare. Lumea minunată a viselor, a unei lumi imaginare, ochii îmi sclipeau de fericire, imaginîndu-mă în clasă unde mă vor aştepta copiii, cine sînt ei? Cu visurile mele despre prima mea zi de muncă pedagogică, stăteam lîngă copacul de cireşi din ogradă. Începu să plouă. Picăturile de ploaie cad repede şi zgomotoase, parcă sătule de cer, mă îmbătau cu parfumul lor, dar în continuare ploua cu tunete şi fulgere repetate, ploua rece. Stropii mari şi grei lovesc acoperişul cu putere, zgomotul pare un dans nebun. Într-un astfel de timp cu fulgere şi tunete, gîndurile mele mă duc spre o lume mai tristă, decît aceea la ce visam numai ce.

Cerul e greu Еџi miroase aВ ploaie, parcДѓ cu adierea de vГ®nt, cu miros de trandafiri Г®ЕЈi Г®mbatarДѓ dr-gostea de viaЕЈДѓ.



Ce simplДѓ ar fi viaЕЈa dacДѓ pe fiecare treaptДѓ aВ firii noastre de om ar exista instrucЕЈiuni Еџi sДѓgeЕЈi indicatoare spre fericire Еџi reuЕџitДѓ, mДѓ gГ®ndescВ eu.

Ce simplДѓ ar fi viaЕЈa, dacДѓ Г®n faЕЈa monumentelor de rДѓscruce ar fi indicatoare, care sДѓ-ЕЈi Г®ndrume paЕџii.

Ce mă aşteaptă în viaţă?! E sigur, ne aruncăm cu toată fiinţa în viaţa haotică, străbătînd zile şi săptămîni stresante, isterice, ne luptăm să mai trecem peste o zi victorioşi. Şi apoi încerc să-mi văd viaţa cu tine, iubitul meu, caut să deschid un portal spre lumea mea. Dar dacă ai putea să vii, să mă cauţi în visul meu, unde eşti prezentul meu, aşa te-aş putea ţine lîngă mine… şoptesc numele tău.

Şi iarăşi tună şi fulgeră. E un semn rău… Şi îţi citesc ultimul bileţel de la tine, unde era desenat un frumos trandafir: “Trandafirii înfloresc, dar eu scriu că te iubesc şi aş vrea ca cititorul să iubească scriitorul!”. Mai departe urma: “Dacă inima ta a atins inima mea, spune-mi cine e de vină, eu sau tu sau dragostea?”. Dar nu mă gîndeam nicicînd că, peste cîteva zile, acest semn de ploaie fulgerată mă va atinge anume pe mine, mă va arunca în fundul Siberiei.




CДѓci tu eЕџti dragostea dintГ®i


Aveam numai 15 ani şi studiam în cursul I la Şcoala Pedagogică din Bender. Astăzi acest oraş se numeşte Tighina. Locuiam într-un cămin de pe strada Sergheevka. Necătînd la greutăţile ce le înfruntam mereu, în timpul liber între fete se discutau probleme de dragoste. Prietenele mele mi se păreau naive, cît privea tema dragostei, mai ales dragostei dintîi, pe care eu nu o cunoşteam deloc. Mă înroiau cu complimente cei din jur băieţi, dar nu ştiam de ce nu-mi plăcea prezenţa lor, eu stăteam cu nasul numai în manuale şi le zubream mereu, aşa se zicea cînd învăţam ceva pe de rost. Vintea, un coleg al meu de bancă, îmi scria mereu scrisorele şi poezioare de dragoste, dar ele nu-mi mişcau inima deloc. Ţin minte, că pe atunci, după război, să capeţi un bilet la un film era destul de greu. Bietul Vintea stătea ore întregi în rînd după un bilet la film ca să-mi facă plăcerea de a privi împreună un film interesant. Erau primele filme de după război, “Garda tînără”, de exemplu. Îmi aduc aminte un eveniment. Vintea a rămas bietul fără nasturi, dar totuşi a căpătat 2 bilete la filmul acesta. Mi-a propus să plecăm împreună la acest film şi vezi că eu eram atît de naivă, fugeam de el, puteau să mă vadă cu el profesorii de la Şcoala Pedagogică. L-am refuzat, dar el nu s-a supărat, a rupt biletele pentru film, le-a aruncat şi a început să compună versuri.

“Nu mă iubeşti, ştiu eu,
Dar lumea nu se terminДѓ chiar mГ®ine
Dar eu te aЕџtept, te aЕџtept mereu
Doar dragostea e-n inimă la mine.”

Şi iarăşi eu nu veneam la întîlnire. Şi ce ciudat, îmi vorbeau prietenele mele: “V. este un băiat ciudat, bun la suflet, deştept, talentat”.

“Da, parcă ieri te-am văzut, parcă ieri te-am crezut,
CГ®nd m-ai prins cu-n sДѓrut.
Cu sДѓrutДѓri fierbinЕЈi,
Ai stat să mă minţi, ca să-mbeţi dragostea mea de fată.”

Aceasta este numai oВ tristДѓ amintire. Ећi oftatul din fundul Siberiei Г®mi vorbeЕџte iarДѓЕџi Г®n suflet. AstДѓzi, Г®n singurДѓtate, Г®ЕЈi cГ®nt un cГ®ntec de tristeЕЈe:

“Supărarea şi oftatul, astea 2 mi-au pus capul
CДѓ de supДѓrare grea, rДѓu Г®mi plГ®nge inima.
CГ®te lacrimi am vДѓrsat, aЕџ face oВ fГ®ntГ®nДѓ-nВ sat
FГ®ntГ®nДѓ cu 5В izvoare, sДѓ bea lumea trecДѓtoare
SДѓ bea sДѓ se rДѓcoreascДѓ, dorul sДѓ-mi-1В potoleascДѓ
Du-te dor şi nu te-n toarce, lasă-mi inimioara-n pace.”

Şi treceau zile dipă zile… “Tu, care eşti pierdută în neagra veşnicie”. Siberia pentru noi era o neagră veşnicie, nu mai ştiam că va muri de bună voie dictatorul şi vom fi cîndva eliberaţi. În nopţile tîrzii îţi citeam mereu versurile tale, care îmi încălzeau puţin sufletul îndurerat. Tu îmi scriai: “Dar de ceasuri tîrzii, cînd doream să vii, n-ai să ştii niciodată şi, cu sufletul înfrînt, cum te chem şi te cînt, n-ai să ştii niciodată”. Şi gînduri triste mă cuprind şi dispar în vîrtejuri, lovindu-mă de furtuna vieţii, şi-mi picură o fierbinte lacrimă pe această foaie albă… Dar ca durerea să-mi împac eu înghit, şi-nghit, şi tac, numai îmi aduc aminte de cuvîntul “Te iubesc” în scrisorile tale. Acest cuvînt atît de mult se repeta, încît lungimea lor ar putea fi măsurate în kilometri. Îmi cîntai multe serenade de dragoste compuse de tine şi de-a rîndul anilor îmi trimeteai aceste scumpe versuri printr-un autor anonim şi pe acel plic era desenat un tradiţional trandafir de la Moldova.

Ећi acum, trecГ®nd un car de ani, privesc singuratic Г®n geamul apartamentului meu de la Damm 73В din Pinneberg, Germania, acum numitДѓ Deutschland. Pinnebergul este un oraЕџ la nordul Germaniei, unde am fost repartizatДѓ dupДѓ ce am fДѓcut azilul din Lubeck. Aici am stat 3В luni de zile pГ®nДѓ cГ®nd s-au lДѓmurit autoritДѓЕЈile germane ce sДѓ facДѓ cu mine, sДѓ mДѓ ЕЈinДѓ Г®n Germania sau sДѓ mДѓ trimitДѓ Г®napoi Г®n Moldova. Ећi dupДѓ ce am dat un interviu destul de convingДѓtor, autoritДѓЕЈile germane se lДѓmuresc Еџi acum, dupДѓ 8В ani de zile. Convingerile mele au pus la Г®ntrebare problemele mele politice legate de evenimentele cu Pridnestrovia, acest capitol va fi descris aparte.



Mă uit cu jale în geamul rece din luna martie. De obicei, aici, la 21 martie se începe primăvara, cînd totul se schimbă în natură. Astăzi e 5 martie, 2007, şi încet se lasă fulgii de zăpadă peste copăceii de pe terasa mea. Aşa frumos ei se aşază, formînd un înveliş de zăpadă ca cel din Siberia. Acest eveniment al naturii în Germania este foarte rar. De obicei iarna în Germania îi domoală, uneori fără zăpadă. Şi sufletul mi-i trist, şi-n cap îmi răsună un sunet de clopoţei. Cred că iarăşi mi se ridică tensiunea de care sufăr mulţi ani. Şi iarăşi îmi trec prin gînd versurile: “Fiecare fulg de nea e o lacrimă de-a mea, Plînge gerul pentru mine fiindcă nu eşti lîngă mine”. Dar aceste 75 de toamne mă apasă şi inima mi-e pierdută în neagra veşnicie. Trecut-au ani de lacrimi şi încă vor trece, poate din ora de urgie, şi dorul nu s-alină, şi jalea mea i-adîncă şi trista veşnicie e fără de capăt. Am scris rînduri după rînduri şi-am scris mii şi mii de gînduri. Şi eu îţi scriam din Siberia, numărîndu-mi anii în floare arşi de-atîta depărtare. Tot s-a stins şi tot s-a scurs. Astăzi aş zice: “Stai tinereţe, stai pe loc, mai stai doar o clipă. Voi, ani frumoşi, nu zburaţi, chiar dacă toamna vieţii cu frunzele de aramă mereu mă cheamă, mai ţin bine minte acel ˝te iubesc˝. Şi iată-mi nopţile nedormite, şi iată-mi inima plină de jale. “O, tu, rămîi, o, tu, rămîi, căci tu mi-ai fost dragostea dintîi”, aşa e vorba poetului M. Eminescu, care a fost şi el îndrăgostit de o fată din poveşti, de o prea frumoasă fată. Căci bine a zis cine-a zis că prima iubire este o amăgire, dar fie şi aşa, oricum prima îmbrăţişare, prima sărutare, nimeni nu le poate uita. Căci grea este iubirea cînd iubeşti cu adevărat, dar mai grea e despărţirea de o fiinţă ce mereu te-a aşteptat şi-i bate inima ca nebuna fiindcă te vrea numai pe tine întruna. Îmi scriai că ai încercat în fel şi chip să uiţi de mine, dar că-ntotdeauna te întorceai cu gîndul la mine fiindcă îţi părea că am ceva deosebit în mine şi, oricît încercai să scapi de aceste gînduri, era totul în zadar. Şi vezi că, după atîţia ani de zile şi umor frumos, ai izbutit şi ai hotărît să mă uiţi şi ai izbutit, te-ai însurat, ţi-ai găsit o fată frumoasă din sat ce ţi-a ales-o mamă-ta. Dar după un car de ani, ne-am întîlnit la o conferinţă pedagogică şi tu mi-ai spus ceea ce am aşteptat. Este un joc al sorţii noastre, acestea au fost împrejurările ce ni le-a dat Dumnezeu. Astăzi ai şi tu o familie şi eu. Nu trebuie să regretăm, doar aşa este soarta pentru fiecare. Poate după un timp s-a mai schimba ceva. O, tu rămîi, o, tu rămîi, căci tu eşti dragostea dintîi, în amintire, desigur. Da, acestea sînt cele mai grele amintiri. Te-am zărit la acea conferinţă pedagogică, parcă nu îmbatrîniseşi deloc, dar ai albit însă vizibil, părul ţi-era tuns ca o perie şi nu tîmplele erau cele ce atrăgeau atenţia, ci fruntea care se făcuse mai înaltă. Obrazul nu suferise nici o schimbare, curat şi neted, pielea bine întinsă şi ochii negri, rotunzi, vii şi strălucitori cu mişcarea lor neliniştită şi sfredelitoare, blîndă. Niciodată nu te-a văzut nimeni privind cu ură sau cu duşmănie. Erai mereu fireşte răbdător, înţelegător, cu aşteptarea ta calmă şi împăcată. O anumită linişte vedeam în chipul tău, şlefuit în toate trăsăturile lui. În tine se topea nu numai isonia unei înţelepciuni, dar şi în puterea de a rămîne mereu inteligent. Tu erau o legendă a sufletului meu. Dar cine va putea scoate la lumină această minunată senzaţie? Te privesc ascuns, desigur, cu un trist reproş în ochii albaştri, umeziţi de roua melancoliei. Te privesc şi aş vrea să faci parte din suferinţa mea. Era într-o sîmbătă, sfîrşitul lui ianuarie, o jumătate de an trecuse de atunci, dar nu mă puteam despărţi de această împrejurare. Dar tu nu m-ai văzut şi nici n-ai fi putut să-ţi închipui senzaţiile mele.






Ziua usilor descise, scoala в„–25. Chisinau.В 1981



DeЕџi cДѓrunt, ai rДѓmas acelaЕџi bДѓrbat frumos. Vorbeai foarte frumos Еџi era oВ mare plДѓcere sДѓ te ascult, dar totul s-a stins.

E trist şi îmi zic: “Melancolie – dulce melodie, melancolie – misterios amor…”. Aici în Germania au început ploile mărunte de toamnă, o lumină de cenuşă îmvăluia oraşul care părea amorţit şi părăsit de lume. Rareori pe străzile cotropite de putregaiul frunzelor moarte sunînd jilav sub paşi mai trecea cineva.



Astăzi dimineaţă rămăsesem încă în pat, deşi în casă era cald, dar frigul toamnei reci reuşise să-mi pătrundă în oase şi încheieturi. Nu mă jelui că n-am cui şi compătimirea pentru mine e cel mai cumplit sentiment. Mă cufundasem adînc în paginile de artă şi divertisment ale unui ziar german proaspăt ce îl primisem, dar gîndurile îmi zburau departe, încercam ceva să semnez, dar pixul îmi căzu din mînă. O veche amintire, da, acele lucruri îmi dau putere să rezist. Îmi zic că în aceste 75 de toamne rău mă apasă gîndurile şi mă doare inima-mi perdută în această neagră veşnicie. Trecut-au ani de lacrimi şi poate că vor mai trece şi ore de urgie, dar dorul nu mi-1 pot alina. Şi telefonul îmi tace, şi sufletul mi-i îndurerat, şi nopţile îmi par atît de lungi, mă aflu într-o absolută singurătate… îmi zvîcnesc prin minte ale tale cuvinte dureroase: “Tu numai înţeles pe mine şi nici n-ai vrut să mă înţelegi, dar cînd ne vom vedea vom fi bătrîni, vom fi moşnegi. Citesc a doua oară cartea “Andrei Mironov şi eu” scrisă de Tatiana Egorova. Acest roman de dragoste ne vorbeşte că dragostea dintre ei a devenit mai puternică decît viaţa şi moartea. Vestitul artist Andrei Mironov a avut multe peripeţii de dragoste şi gelozie. El îi explica Tatianei: “Ţine bine minte, Tanea, că eu în viaţă am iubit numai două femei, pe tine şi pe celelalte”. Mă gîndeam la dragostea mea dintîi de altă dată. După ce am fost deportaţi în Siberia, mulţi ani am corespondat cu fostul meu coleg de la Şcoala pedagogică din Bender. Aproape în toată ziua primeam acele scrisori frumoase de dragoste. El începea scrisorile sale cu cuvintele lui Eminescu: “Se scuturau toţi tradafirii în ziua cînd ne-am despărţit, plîngea pădurea şi zefirii, plîngea şi lacul liniştit…”. De la o vreme nu mai vroiam să-i răspund la scrisori, de ce să-l necăjesc doar ştiam că nu ne putem întoarce în Moldova. Am fost anunţaţi că sîntem deportaţi pe veci. Poate că nu ne-a fost soarta, i-am scris ultima dată, dar el continua să-mi scrie, să-mi cînte serenade de dragoste şi despărţire, el credea în viitor. Te voi aştepta veşnic, scria el. După o lungă tăcere, am reluat iarăşi corespondenţa, vezi că el era corect în felul lui, mă ţinea mereu în suflet. Dar eu, în acea depărtare de civilizaţie omenească nu mai era nici o cultură sau distracţie pentru tineret. “Îţi scriu pentru ultima oară, tu eşti un băiat bun, ai un viitor, te rog să mă uiţi cumva. Mă vei uita, că-s prea departe şi pentru că tu prea mult lipseşti, mă vei uita, că şi uitarea e scrisă în legile omeneşti”. El îmi răspunde: “Poate vreun murmur în al tău suflet îţi va trezi păreri de rău şi vei gîndi vreodată iară la cel ce te-a iubit mereu”. Mi-ai trimis acea fotografie. Da, aşa este cînd te desparţi de cel pe care îl iubeşti, aici în străinătate, în singurătate, unde-ţi pare ziua cît un veac şi noaptea o veşnicie eşti muncit de dorul tău, cu inima îngheţată. “Mai bine fără noroc şi cu durerea în mine, să ard de dorul tău de foc, să te iubesc mereu pe tine.” Aceste cuvinte îmi răsunau mereu în memorie. Da, o veche amintire… Şi iarăşi mă dezlipeam de gîndurile ce mă frămîntau, le alungam, dar ele mereu se întorceau şi îmi zvîcneau în cap. Îmi încrucişam braţele şi priveam drept înainte peste geam spre strada aglomerată de oameni grăbiţi şi simţeam oboseala încît închisesem ochii o clipă, dar… simt fară să-mi forţez memoria, ştiu că sînt tare la al meu caracter si n-o să devin lacrimogenă şi iarăşi scrisorile de la colegul meu îmi zic: “De ce tu nu vrei să răspunzi la aceste minunate scrisori de dragoste şi tristeţe? Eu cred că ele sînt reluate în adîncul sufletului tău”. Revin la gîndurile că mama mea îmi dorea fericire şi mă plîngea că mi-am rupt tinereţea. Părinţii mei se simţeau mereu vinovaţi de suferinţa mea. Răspundeam mamei, care vedea ca de la o vreme nu dau răspuns la scrisori, cu lacrimi ferbinţi în ochi, că nu mai pot, acele scrisori îmi rupeau inima mea şi aşa distrusă.

– Nu mai plînge, ia încearcă tu să-l chemi să vină el aici.

– Ce mai vorbeşti, este totul în zadar, ce să facă el aici, să rămînă fară profesie.

– Ar fi bine să încerci.

Toţi se tem de Siberia îngheţată, nu mai am nici o speranţă. Şi atunci mama singură i-a scris. Şi iată o îndelungată tăcere. Ei, asta mi-a fost durerea. Soluţia era clară, mă gîndeam eu. Iubitul meu ar fi şi un trădător?! Mă gîndeam că ar fi trebuit eu să-i propun, şi nu mama mea. Mă gîndeam că şi el suferă în acele amare vremuri. El e membru de partid, are perspective mari, e un om deştept, poate se gîndeşte la carieră. Deja trecuse o sumedenie de ani, dar îmi făcea plăcere să-mi răscolesc memoria. Peste un lung timp de durere şi aşteptare, primesc un răvaş. El începuse scrisoarea: “Tu, care eşti pierdută în neagra veşnicie, stea dulce şi iubită a sufletului meu… şi aşa mai departe. Da, Siberia pentru toţi era o neagră veşnicie, noi nu ştiam cînd va muri dictatorul, Tatăl tuturor popoarelor, şi vom fi cîndva eliberaţi şi reabilitaţi să plecăm pe meleagurile noastre natale. De data aceasta i-am răspuns: “O, blîndă, mult duioasă şi tainică lumină, în veci printre steluţe te caută al meu dor şi nu mai am altă mîngîiere mai vie pe pămînt”. Dar trecuseră de atunci şase ani de zile, multe de toate s-au schimbat în viaţa acelor îndrăgostiţi…

Ећi iarДѓЕџi am trecut cu gГ®ndul la alt eveniment, la alt fragment de simЕЈДѓminte de tristeЕЈe. Ећi privesc Г®ntocmai realitatea viselor de altДѓdatДѓ, din 1949. Deportarea. Da, s-a stins Еџi totul s-a pierdut, nu mai exista nici oВ speranЕЈДѓ Еџi gГ®ndurile grele mДѓ doboarДѓ. Vezi ce mi s-a dat de la Dumnezeu? Pentru ce pДѓcate? Cine totuЕџi le-a sДѓvГ®rЕџit? MДѓ bucurasem cДѓ am susЕЈinut cu succes examenele la Ећcoala PedagogicДѓ Еџi mare bucurie am fДѓcut pДѓrinЕЈilor cДѓ am devenit Г®nvДѓЕЈДѓtoare aЕџa devreme. AЕџadar, tatДѓl meu s-a grДѓbit sДѓ mДѓ Г®ndrepte spre profesia de pedagog, dar vezi cum se Г®ntГ®mplДѓ, numai Dumnezeu Еџtia ce pДѓcate mi-au revenit. Dar totul am Г®nvins, peste tot am cucerit. TatДѓl meu bine zicea cДѓ eu am oВ mare tДѓrie de caracter Еџi aЕџa am Г®nvins toate greuЕЈile ce mi-au eЕџit Г®n cale, nici nu-mi vine aВ crede cum am Г®nvins toate, fiind aЕџa micДѓ Еџi firavДѓ la prima vedere.



Astăzi e 4 martie, ziua mea de naştere. Aşa arăt eu la 76 de ani. Par foarte fericită, nu mă plîng, am de toate, nu duc lipsă de nimic. Sînt înconjurată de buchete de flori. La vîrsta mea aşa înaintată am ajuns să locuiesc în Germania, am o locuinţă frumoasă, sînt mulţumită de starea mea fizică. Numai că moral sînt tristă şi amintirile veţii mele mă frămîntă tare. Se zice în popor: “Dacă ai copii, ai şi griji multe”. Astăzi privesc fotografiile din trecut şi iată şi o foaie îngălbenită de vremuri: “Tu doar eşti fiinţa, ce prin iubire şi la al iubirii soare, ai deşteptat în mine poetice simţiri, primeşte în depărtata Siberie aceste rînduri scrise cu sînge de iubire ş.a.m.d. Dar totul trece şi dispare, dispar în vîrtejuri de amintiri, lovindu-mă de furtuna vieţii, şi-mi picură o lacrimă fierbinte pe această albă foaie. Dar, ca durerea să mi-o împac, semnez cîteva rînduri ca să-mi aduc aminte de tine-ntotdeauna. Şi-am strîns gînduri după gînduri, şi-am scris mii şi mii de rînduri, cum stau pe aceste meleaguri străine, numărîndu-mi anii, şi tot conţinutul e un plîns.

“O, cere-mi, Doamne, orice preţ, dar dă-mi o altă soartă,
CДѓci tu izvorul vieЕЈii eЕџti Еџi dДѓtДѓtor de moarte,
PДѓrГ®nd pe veci aВ rДѓsДѓri, din urmДѓ moartea-i paЕџte
Căci toţi se nasc spre a muri şi mor spre a se naşte.”

Îmi zic aceste cuvinte ce se referă la toţi. Zicea poetul: “Cu perdelele lăsate şed la masa mea de brad, focul pîlpîie în sobă, iară eu pe gînduri cad”. Dar eu stau cu perdelele lăsate la computer, stau la masă şi m-apucă gînduri, gînduri cînd scriu aceste rînduri. Departe sînt de tine şi singură lîngă foc, petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc. O, glasul amintirii rămîne în pururi. Treceau zilele, lunile, anii. Făceam tot ce era omeneşte posibil, dar durerea amintirilor îmi copleşi inima. Îmi acopăr ochii cu un braţ de parcă aş putea să le arunc din sufletul meu. Cu timpul s-au răcit sentimentele, regretele au rămas în trecut, semnificînd doar o nesfîrşită dimineaţă. Voi păstra întreg amorul şi norocul acestor foi în durerea vechii perderi, recitindu-mă din nou.




Конец ознакомительного фрагмента.


Текст предоставлен ООО «ЛитРес».

Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию (https://www.litres.ru/vera-samson/o-viata-zbuciumata-spovedania-unei-invatatoare/) на ЛитРес.

Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.



Если текст книги отсутствует, перейдите по ссылке

Возможные причины отсутствия книги:
1. Книга снята с продаж по просьбе правообладателя
2. Книга ещё не поступила в продажу и пока недоступна для чтения